De unde, nene Vlădescule?

Ministrul de Finanțe, dl. Sebastian Vlădescu, a stat, a cugetat (adânc!) și, într-un final, a dezvăluit nației rodul zbuciumului său intelectual: „Mărirea bazei de impozitare este o necesitate”. Și, pesemne pentru a mai atenua efectul, a adăugat: „Vom analiza posibilitatea acestei extinderi, în funcție de suportabilitate”.
Din câte înțeleg eu, baza asta de impozitare are mai multe înțelesuri, iar exprimarea d-lui Vlădescu nu lămurește la care anume se referă. Așa încât nu ne rămâne de presupus decât că se referă la toate. Și la cazul persoanelor fizice, și al celor juridice. Și la introducerea impozitării unor categorii de venituri ale populației care „scăpaseră”, cumva, până acum, și la introducerea unor noi impozite pentru firme și, de ce nu, la mărirea celor existente, dacă am înțeles eu bine definiția bazei de impozitare  scrisă în Codul Fiscal.  
Ce-ar mai fi de impozitat în România, la persoanele fizice? Păi, pensiile mici, alocațiile pentru creșterea copilului, tichetele de masă, tichetele-cadou, tichetele de vacanță, banii primiți de persoanele cu dizabilități, de veteranii de război, de foștii deținuți politic… Poate și ajutorul de înmormântare… Pe astea se gândește dl. Vlădescu să le impoziteze?  Că alte venituri neimpozitate nu prea mai sunt, după știința mea. Aici s-a ajuns? Păi, de ce nu încearcă mai bine direct cu cianură? 
În ceea ce privește mărirea bazei de impozitare în cazul firmelor, un răspuns l-a dat un membru important al partidului aflat la guvernare, dl. Theodor Stolojan: „Eu nu aș vorbi în acest moment, în care economia românească se zbate să iasă din criză, despre majorarea taxelor. Acest lucru va face mai mult rău decât bine. Va încetini revenirea economiei”. Mai bine, susține fostul premier, s-ar acționa pentru reducerea evaziunii fiscale, care ajunge până la aproape jumătate din economie, lucru posibil dacă Guvernul nu se va mai plia pe dorințele celebrelor grupuri de interese: „Toate lumea vorbește acum despre solidaritate. Liderii sindicali (dintre care unii, fie vorba între noi, sunt oameni bogați, patroni prosperi, degeaba apar ei în jantilică la televizor – n.mea) au gura plină de solidaritate la televizor și nu numai ei. Ea însă nu există atâta timp cât unii plătesc impozite și alții nu. Cei care nu plătesc se folosesc de cele mai multe ori de anumite lacune, de unele goluri legislative datorate grupurilor de interese”.
Abordarea asta vlădesciană, e cea mai ușoară dintre toate. Nici nu-ți trebuie cine știe ce știință să pui lumea la plată. Este ca și când, să zicem, ai fi patron de gară, undeva unde lumea n-are alt mijloc de transport. Sau ca și când ai stăpâni o parcare într-un oraș cu trafic infernal. Când ți se pare că nu încasezi destul, pac! Scumpești biletele! Din nefericire pentru noi, însă, dl. Vlădescu e ministru de Finanțe… Și pare a nu lua în seamă că lumea nu are bani pentru „biletele” dumisale.