MediApocalipsa

„Dom’le, ceva se întâmplă cu lumea asta! Ceva nu e-n regulă!”, exclama deunăzi un prieten. Și sunt convins că foarte mulți dintre noi ne gândim la acest lucru, aflând de la televiziuni și radiouri, din ziare, de pe internet, despre boli și fenomene naturale care afectează habitatele și provoacă mari pierderi umane și materiale. Gripă porcină, gripă aviară, SIDA, ebola, încălzirea globală, valuri uriașe, alunecări de teren, uragane, tornade, inundații, cutremure, erupții vulcanice… Sute, mii, zeci de mii, sute de mii de morți, localități rase de pe fața pământului, geografie modificată, pagube de sute de miliarde de dolari…
Cei mai prăpăstioși vobesc chiar de semne ale sfârșitului lumii, încurajați de filme, teorii și profeții de tot felul, de la cea mayașă la catrene ale lui Nostradamus, de la semnele Zilei de Apoi din religia musulmană până la vestitori cosmici ai Apocalipsei. Iar o parte însemnată a mass-media dă apă la moară sau chiar dă tonul unor asemenea interpretări cu un entuziasm de-a dreptul bolnav, de parcă și-ar dori o asemenea finalitate.
Eu, unul – și, sunt convins că nu doar eu – nu cred că se întâmplă ceva nemaiîntâlnit în îndelungata istorie a Pământului. De altfel, și experții internaționali în domeniu spun că acest an nu este unul ieșit din comun din punct de vedere al activității geologice. Iar mult-clamata încălzire globală este, la rândul său, un fenomen normal, planeta noastră trecând periodic (la scară istorică, desigur), prin perioade de încălzire, urmate de perioade de răcire. Ba am citit chiar teorii ale unor specialiști care argumentează că, dimpotrivă, Pământul va intra într-o fază de răcire! Este cumva la fel ca acele cercetări privind efectul cafelei asupra organismului: imediat ce se dă publicității un studiu cum că această băutură cauzează nu știu ce, apare un alt studiu potrivit căruia consumul de cafea face bine. Deh, știm cu toții că savanții sunt oameni distrați… Așa că pe mine, unul, rezultatele contradictorii ale oamenilor de știință de obicei mă amuză.   
De ce ni se pare că în ultima vreme se îngrămădesc pe capul nostru dezastrele? Păi, cred că din cauză că planeta a devenit acel „sat global” despre care vorbeau în trecut filosofi și sociologi. La fel ca într-un sat unde fiecare știe aproape tot ce mișcă, aflăm – grației dezvoltării comunicațiilor – despre toate evenimentele importante imediat ce au loc, oriunde în lume. Un cutremur produs, să zicem, în China, Japonia sau undeva în America de Sud acum 300-400 de ani era absolut necunoscut în celelalte părți ale lumii. Acum știm toți despre el, în timp real, televiziunile și internetul  (în primul rând), prezintă și dezbat pe larg subiectul, punând, în multe cazuri, foarte tari accente amenințătoare, care stârnesc spaima (de pildă dezbat îndelung „ce s-ar întâmpla dacă la noi s-ar produce așa ceva?”), fac documentări despre dezastre din trecut… În plus, noi, oamenii, suntem mult mai mulți. Și decât acum 50 de ani, darmite decât acum câteva secole. Civilizația e alta. Așa încât fenomenele acestea extreme fac multe mai mult victime și produc pagube incomparabil mai mari decât în trecut.  
Despre sfârșitul lumii noastre… va veni odată și-odată. Dar dacă ar fi să numărăm de câte ori s-a prezis – cu exactitate sau cu aproximație – în istoria omenirii, ne-am lăsa păgubași mult înainte să terminăm numărătoarea.