Cum să ne meargă bine când ne purtăm atât de rău?

„Dom’le, s-a înrăit lumea! Parcă nici nu-mi mai vine câteodată să mă uit la televizor, să ies la plimbare sau să intru în vorbă cu cineva! Nu mai pun problema să cer cuiva ajutorul sau să mă bazez pe cineva pentru vreo chestie!…Nu știu, parcă e ceva rău în aer… Rău și contagios”, îmi spunea deunăzi un cunoscut.
Da, e tot mai multă răutate în România. O fi și în alte părți, nu zic nu, dar pe noi ne interesează în primul rând ce se întâmplă aici, unde trăim. Și, cel puțin din experiența mea, pe unde am mai călătorit și eu, nicăieri n-am întâlnit atâta răutate, agresivitate, proastă creștere. Sunt politicieni, care se pretind fini intelectuali, care poartă haine, pantofi, ceasuri de mii ori zeci de mii de euro, conduc limuzine și se pretind crema cremelor, dar când sunt puși față în față se rățoiesc precum țațele în piață, se jignesc, se potopesc cu acuze… Unii chiar dau puternica impresie că numai cu foarte mare greutate și numai fiindcă sunt filmați se abțin de la a-și lua de gât dușmanul sau dușmanii din studio. Că ei așa își consideră preopinenții. Nu drept adversari ce trebuie respectați și, eventual combătuți cu argumente adevărate, logice, de bun simț, ci drept niște inamici, față de care totul este permis și care trebuie anihilați, distruși.
Iar dacă aceia de sus se poartă așa, cei de mai jos le urmează cu entuziasm exemplul. De câte ori n-ați văzut, de pildă, șoferi nervoși, înjurându-se, șicanându-se sau chiar atacându-se în trafic? Sau luându-se la harță cu pietonii? De câte ori n-ați întâlnit inși care se bucură de răul altuia, mai ales atunci când îl provoacă ei? Ori oameni în toată firea, chiar bătrâni, care se ceartă și ajung la bătaie pentru pricini de toată jena, ca niște copii fără minte?
Ură, ranchiună, agresivitate, cuvinte urâte, priviri crunte, bârfe de cea mai joasă speță, delațiuni ordinare, proaste maniere, minciuni spuse pentru a face rău, dorință maladivă de a fi „șmecher”, de a-l „face” pe altul, de a profita de buna lui credință…  toate astea rod societatea ca un cancer. Este atât de multă energie negativă în România, încât nu-i de mirare că ne merge atât de prost. Cum să ne meargă bine când atâția oameni se comportă atât de rău? Fiindcă, așa cum se spune, pe drept cuvânt, nu poți găsi binele dacă nu faci mai întâi tu bine altora. Răul făcut cheamă răul asupra celui care îl înfăptuiește, chiar dacă asta nu se vede imediat.