Circ. Atâta tot

„Dom’le – mi-a spus mai demult un amic exasperat – nu există chestie de care să ne apucăm noi, românii, oricât de serioasă, de gravă, de importantă ar fi ea, și să n-o ducem în derizoriu, să n-o manelizăm, să n-o îmbâcsim cu fum de grătare cu mititei și cu damf de bere la PET”.
I-am dat dreptate atunci – dacă nu chiar în totalitate, dar în foarte mare măsură – și i-am mai dat o dată ieri, ziua votului asupra moțiunii de cenzură, asistând, prin intermediul transmisiilor televizate, la desfășurările de forțe din studiourile TV, din Parlament și din jurul clădirii ce adăpostește forul legislativ. S-a demonetizat încă o dată ideea de protest public, cum s-a mai întâmplat, de pildă la recentele mitinguri ale bugetarilor și pensionarilor, unde niște oameni strigau că sunt disperați, că sunt pe moarte, dar râdeau în hohote, făceau tot soiul de glumițe, se maimuțăreau în „dansul pinguinului”, după care unii, plictisiți și însetați, întrebau: „Mai stăm, băi, sau mergem la bere?”. S-au mai demonetizat ideea de parlamentarism, aceea de societate civilă, aceea de sindicalism… Despre civilitate, fair-play, respect între adversari, n-are rost, de multă vreme, să mai vorbim în politică, sindicalism și, în genere, într-o societate care se întoarce, cu pași repezi și apăsați, spre primitivismul cavernelor.
Ce mi-a rămas în minte după seara de luni și ziua de ieri? Câteva scene. Circul de noapte de la Camera Deputaților și din Senat, cu numirile la Curtea Constituțională, când unii ditamai „legiuitorii” s-au comportat ca niște sălbatici pe maidan, fugărindu-se, îmbrâncindu-se și țipând unii la alții cu fețele schimonosite de ură. Circul din fața clădirii Parlamentului, cu istericalele unora dintre protestatari, cu o doamnă de vârstă medie recitând cu patos și mândrie (deh, era dată la televizor, ca „vedetă”, o vedeau vecinii) o versificație infantilă, sub ochii umezi ai unei purtătoare de microfon. Urletul unui alt protestatar: „Ne taie pensiile la copii!”. Amenințarea „pacifistă” a unui bătrânel: „Am venit să dăm Guvernul jos! Dacă nu se votează, intrăm peste ei! Da’ fără violență, bun înțeles!”. Un parlamentar, membru al marii burghezii social-democrate, lăudându-se în fața camerei de filmat că a cumpărat apă pentru cei de la miting. Alți câțiva aleși ai neamului, care n-au scăpat ocazia de-a se firitisi cu protestatarii de la poarta clădirii Parlamentului, pozând în amici ai poporului pe care, în realitate, nu dau doi bani și îl mint în fiecare campanie electorală. Și din nou, circul din Parlament, cu aplaudaci și, după caz, inși care huiduiau din străfundul plămânilor, care se înjurau și se făceau ba tâmpiți, ba căzuți în cap, ba putrezi…  Moțiunea? Eh, și ea, pe-acolo…