D’alea, de-ale noastre

Sititi ce-i ala DRG? Eu habar n-aveam si nici acum nu mi-e prea clar. Am aflat doar ca este un sistem prin care sunt finantate serviciile medicilor. Acum doi ani, s-a achizitionat un DRG din asta american – probabil de la second-hand sau dintr-o magazie de vechituri, dat fiind ca dateaza din 1978 – si s-a implementat (ca nu gasesc alt cuvant) in Romania, cu o graba suspecta si in mod mecanic. Unu la mana: de obicei, spun specialistii, introducerea unor asemenea sisteme nu se face brusc, ci treptat; in Germania – care nici nu se compara cu tara noastra – treaba a durat un deceniu. A doua la mana: inainte de-a fi pus in practica deregheul asta, tot specialistii au avertizat ca nu va functiona asa, mecanic, cum n-a functionat nici la americani, dovada ca acolo s-au introdus alte solutii de finantare. Pentru a va face o idee despre cum a functionat la noi, e suficient sa dau cateva exemple: schimbarea unui pansament e mai bine cotata – ca bani alocati – decat efectuarea unei interventii chirurgicale de cateva ore; exact aceeasi operatie e mai bine platita (finantata, ma rog) daca se efectueaza in Bucuresti decat intr-un spital din restul tarii; un copil care moare in spital – pe masa de operatie, sa zicem – e mai bine cotat , ca finantare, decat un copil salvat de la moarte.
l Ei, acuma au constatat si mai-marii sistemului ceea ce se stia de-acum doi ani: ca deregheul american nu-i bun! Nu functioneaza, dom le! In consecinta au achizitionat altul, taman din indepartata Australie. N-au vrut sa spuna cat a costat, de parca l-ar fi platit din buzunarele lor. In schimb, au dat asigurari ca asta va merge brici. La fel cum s-a spus si la implementarea celui american. Unii specialisti, printre care si presedintele Asociatiei Spitalelor, n-au avut stare iarasi, declarandu-se mai mult decat sceptici si afirmand ca autoritatile n-ar fi trebuit sa se grabeasca sa introduca asemenea sisteme, care nu incurajeaza performanta in medicina si nu sunt adaptate realitatilor din Romania. Si ca in nici o tara occidentala deregheul asta nu s-a dovedit suficient, trebuind ajutat si cu alte sisteme de finantare.
l Chestia asta seamana cu povestea noului tanc romanesc. Ala pentru care s-au cumparat nu stiu cate turele si alte elemente componente, platindu-se o gramada de bani. Dupa vreo cativa ani in care nu s-a intamplat nimic, a venit ordin de sus ca se vor fabrica mai putine tancuri decat se ordonase initial. In vederea acestui fapt, s-au mai cumparat niste turele si echipament. Probabil fiindca celelalte ruginisera intre timp. Alt munte de bani, aceeasi distractie. Alti ani in care nu s-a intamplat nimic. Recent, s-a anuntat ca se reia programul de fabricare a noului tanc. Ce va urma de-aici, se poate deduce…
l Tot din Sanatate. Cand s-a infiintat sistemul asigurarilor sociale de sanatate era cam asa: banii se strangeau de la firme si de la angajati si se varsau in fondul de sanatate, gestionat de Casa Nationala a Asigurarilor Sociale de Sanatate. De-acolo, erau impartiti, dupa nestiute criterii, caselor judetene, iar acestea imparteau mai departe farmaciilor si spitalelor. Pe urma, CNASS a fost trecuta in ograda Ministerului Sanatatii, fiindca asa se puteau lua mai usor banii din acel fond si deturna in alte scopuri – chestie recunoscuta chiar de doi ministri ai fostului Guvern. Acum e asa: banii merg la Ministerul de Finante, acesta da cat vrea Ministerului Sanatatii, acesta da cat vrea si cat are caselor judetene, iar acestea ridica din umeri fiindca niciodata banii nu-s suficienti. Iar astia se poate considera ca nu-s bani publici, la dispozitia Guvernului, ci banii nostri, ai asiguratilor! Nici atunci, nici acum, contribuabilul nu are controlul banilor sai, nu stie cu exactitate pe ce se cheltuiesc si nici n-are voie sa aleaga unde sa se asigure. E obligat sa cotizeze la stat. Pai, treaba-i asta?