O minunatie de solutie

Nu cu multe zile in urma, dupa ce au incriminat pesedimea ca n-a fost in stare si nici interesata, cat a condus tara, sa rezolve problema proprietatii (acuza justificata in cea mai mare parte) guvernantii de-acum au anuntat natia ca au descoperit ei solutia miraculoasa a acestei probleme: infiintarea Fondului Proprietatea. Fondul asta ar urma sa fie cel mai mare fond de investitii din Europa, sa functioneze minimum 10 ani si la el ar urma sa primeasca actiuni fostii proprietarii furati de statul comunist, proportional cu valoarea bunurilor de care au fost deposedati. Pentru constituirea acestui fond, Guvernul va oferi actiuni la vreo 100 de societati comerciale, actiuni detinute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Oficiul Participatiilor Statului, Ministerul de Finante, Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, Ministerul Comunicatiilor s.a. In plus, in fond vor intra si creantele statului roman, adica banii pe care ii are de primit din strainatate. Adica de pe la combinatul de la Krivoi Rog, din Sudan, Irak, Tanzania si alte tari – 14 in total – care au beneficiat de generozitatea pretinului Ceausescu.
Solutie mai minunata ca asta nici ca se poate, zau! Mai ales in Romania, unde atatia doritori de minuni s-au fript cu tot soiul de fonduri de investitii, pe urma au ramas cu paguba, si-au facut sange rau, au protestat in strada, unii s-au imbolnavit de nervi si alte alea, au cheltuit alti bani cu actiuni in justitie, se tarasc de ani de zile in procese si au sfarsit prin a fi cuprinsi de-o imensa lehamite. E o solutie minunata pentru fostii proprietari si urmasii acestora, care se lupta degeaba, de 4-5-10-12 ani, cu statul roman pentru o dreptate care se vede si de pe Marte. Numai ca…
Numai ca, asa cum mi se pare ca am mai scris, specialistii in domeniul investitiilor financiare se impart in doua cand vine vorba despre ideea cu Fondul Proprietatea: cei care o considera o gluma si cei ce o categorisesc drept o bataie de joc. Argumentele lor mi se par de maxim bun simt. Intai acela ca proprietarii de drept si, in unele situatii, chiar si mostenitorii acestora, sunt oameni batrani, care habar n-au ce sa faca cu actiunile cadorisite de stat. Pasul urmator: vor fi prazi usoare pentru speculanti, asa cum au fost si detinatorii de certificate de proprietate cand cu privatizarea de masa . In al doilea rand, multe dintre firmele la care statul ofera actiuni sunt falimentare, inglodate in datorii, parazitate si jefuite ca-n codru. Halal compensatie! Adica, dupa ce statul comunist i-a pagubit, vine regimul asta nou si le zice: Luati de-aici actiuni si scapati-ne de junghiurile astea de fabrici si uzine! De ce sa pagubesc eu, cand puteti iesi voi in paguba, ca si-asa sunteti obisnuiti!? . In al treilea rand: mare smecherie si asta sa oferi in schimbul unor proprietati datorii pe care stii foarte bine ca nu le poti recupera. Este ca si cand Popescu (adica Guvernul) ii spune lui Ionescu: Auzi, da-mi mie casa ta, ca eu iti dau in schimb datoria pe care o are la mine Georgescu, ala care a plecat din tara acum doua j de ani si nu reusesc deloc sa dau de el .
Mult i-o fi trebuit Guvernului sa gaseasca minunatia asta de solutie? Si, mai ales, o fi avand si altele la fel?