Cine mai voteaza?

Ultimele zvonuri la mizerabila bursa a politichiei de margaritar din mocirla damboviteana acrediteaza, sa zic asa, ideea ca Basescu s-a sucit iar: nu mai vrea anticipate, cel putin nu in octombrie, cum decretasera cu emfaza batoanele sale de plastilina din PD. Grijuliu sa tulbure apele cum il stim, presedintele a alimentat el insusi aceste zvonuri si, implicit, pe acelea care spun ca, de fapt, urmareste compromiterea si, in final, anihilarea PNL, la fel cum s-a intamplat cu PNTCD, cand Conventia guverna alaturi de PD si UDMR. Ehei, ce vremuri!… Debandada, pompierismul, miserupismul, scandalurile de-atunci par parfum de roze pe langa tampeniile politicianiste de-acum. Asta asa, ca o paranteza. Si in perioada aia, si in cea actuala, artizanul crizelor a fost si este acelasi: Traian Basescu. Oricat ar nega el si yesmenii sai, seful statului e un politician care se hraneste cu crize. De aceea, cand nu se intrevede vreo criza la orizont, provoaca una. Asa si acum. Dupa ce i-a innebunit pe toti cu obsesia sa pentru anticipate, dupa ce Curtea Constitutionala a oferit pretextul, dupa ce reprezentantii Aliantei au injurat judecatorii Curtii cum le-a venit la gura, dupa ce PD a decis – e drept, in mod ridicol, ca doar nu e el partid unic in tara asta, nici nu tine loc de Parlament si Guvern – ca alegerile astea vor avea loc in octombrie, dl. Basescu si-a adus aminte si de Constitutie, mai precis de pasajul cu rolul de mediator al sefului statului. I-a convocat la Cotroceni, pe langa liderii politici, si pe detestatii membri ai Curtii Constitutionale! Iar la finalul reuniunii si-a declarat inalta consideratie pentru ceea ce hulisera liberalii si pedistii! Si, abia voalat, a sugerat ca s-a razgandit in privinta anticipatelor: dupa ce le-a cerut de-atatea ori si cu atata insistenta, gata! nu le mai vrea! La putin timp dupa, a spus raspicat ceea ce sugerase: ca nu mai e cazul sa se organizeze alegeri inainte de termen. Cica le-a trecut momentul! Pe urma, sa mai dreaga busuiocul, a precizat ca ramane un adept al alegerilor anticipate, ca si cand ar fi zis ca-i plac asa, in general, mititeii cu mustar pe care ii pregatea in spatele unui bloc din Constanta…
Cu toate acestea, ultima declaratie pe aceasta tema a premierului a fost ca isi mentine decizia de a demisiona, iar pe la partide a inceput foiala, raspandacii sunt hiperactivi, se-aud fosnete de liste electorale si vaietele celor care se gandesc ca banii cheltuiti in campania din toamna au „acoperit”, cum ar veni, nu patru ani de mandat, ci abia vreo cateva luni amarate… si ca acum s-ar putea sa fie nevoiti sa cotizeze din nou. Jale mare, monser! Se duce naibii „investitia”, nu se „amortizeaza”, daca vin anticipatele.
Judecand, insa, la rece, coalitia guvernamentala n-ar trebui sa se agite atat. Ar trebui, pur si simplu, sa aiba curajul de-a respinge net ideea anticipatelor, de-a reveni inca o data asupra intentiei ca premierul sa demisioneze sau sa se provoace caderea Guvernului prin demisiile ministrilor PD si a unora liberali. Iar apoi, sa replice senini intrebarilor despre criza politica: „Poftiti? Criza? Care criza? N-a fost si nu e nici o criza, vedeti-va de treaba!”. La cat circ au facut, chiar nu mai conteaza ca se contrazic iarasi. Persistand in chestia asta cu anticipatele, ar putea avea o surpriza aproape fatala. Daca s-ar face un sondaj de opinie in urmatoarele cateva zile, cred ca s-ar observa cum procentajele Aliantei au intrat serios la apa. La cata lume nenorocita e acum in Romania diluviana, la cati oameni disperati si maniosi ca autoritatile traiesc parca in alta lume si n-au ochi pentru ei si nenorocirea carora le-au cazut victime, nu stiu cati alegatori se vor prezenta la urne. Si, din acestia, cati oare vor mai vota portocaliu?