Demisia la romani – originala ca si democratia

Demisia este aproape o institutie. Una cu circuit inchis, mai ales la noi. Nu responsabilitatea sau iresponsabilitatea gestului celui in cauza conteaza in Romania postdecembrista, ci consecintele.

Demisia ca amenintare
Prima demisie de marca a fost cea a ministrului Culturii din Guvernul Vacaroiu, Petre Salcudeanu. Poreclit de presa ministrul-slit, Salcudeanu a parasit un fotoliu ministerial, dupa ce-si parasise mai intai pantalonii in biroul secretarei.
A fost primul scandal de presa cu adevarat suculent, soldat cu o demisie clara. Tipul acesta de demisie nu s-a mai practicat in perioada urmatoare. A aparut insa moda amenintarilor cu demisia. Cazul ministrului Culturii din timpul guvernarii CDR, actorul Ion Caramitru, este simptomatic.
Un procent in plus la buget, o nemultumire personala, un proiect nerealizat, toate au constituit motive de demisie… nefinalizata.
Amenintarea cu demisia a fost perfectionata la maximum de ministrul Andrei Marga. Om de cultura si invatamant, Marga si-a dat la urma demisia chiar in timpul unor greve a cadrelor didactice.

Ba da, ba nu
Ati auzit de demisii de onoare in Romania? In cazul primului guvern postdecembrist a fost nevoie de un razboi civil cu minerii pentru ca Petre Roman sa spuna adio Palatului Victoria. Victor Ciorbea si-a calcat pe inima sa plece din Guvern abia dupa ce a transformat in telenovela interminabila scandalul cu Traian Basescu.
Fostul premier taranist ba a demisionat, ba nu, ba a vrut, ba n-a fost lasat vreo luna de zile sa faca gestul suprem. Sistemul „ia demisia, da demisia”, practicat de Victor Ciorbea insuficient de convingator, a fost preluat cu mai multa darzenie de Radu Vasile. Acesta a hotarat sasi plece din cladirea Guvernului abia in prelungirile meciului cu presedintele de atunci, Emil Constantinescu.
Ultimul joc de-a demisia a fost pus in practica de actualul premier, Calin Popescu Tariceanu. Care insa, pana la urma, n-a mai plecat de la Palatul Victoria.

Demisii inedite
In 1996, dupa ce partidul de atunci al domniei sale a rupt protocolul cu PDSR, ministrul Transporturilor de atunci, Aurel Novac, si-a dat demisia. Dar nu din guvern, cum s-ar fi asteptat toata lumea, ci din PUNR.
Scaunul de la guvern i s-a parut mai important. O demisie ciudata a fost si cea a lui Victor Babiuc. Ministru al Apararii in Guvernul Vasile, Babiuc si-a dat demisia din PD tinand-o la dispozitie pe cea din functia de ministru. Atat de bine a tinut-o la dispozitie, incat nu prea-i venea sa si-o mai dea. Pana la urma, iminenta unei crize in coalitia de atunci, l-a obligat sa plece din guvern.

Stabilitatea PSD
Desi Guvernul Nastase a fost stabilitatea intruchipata, nu a fost scutit de demisii. Ministrul Integrarii europene, Hildegard Puwak, ministrul Sanatatii, Mircea Beuran, si secretarul general al Guvernului, Serban Mihailescu, au demisionat pe 20 octombrie 2003. Premierul Adrian Nastase a declarat atunci ca Serban Mihailescu si-a prezentat demisia spunand ca vrea sa evite sa fie nevoit sa raspunda in continuare acuzatiilor de coruptie in numele subordonatilor sai. In ceea ce priveste retragerea lui Hildegard Puwak, Adrian Nastase a spus ca trebuie sa-ti rezolve anumite probleme personale ti nu doreste ca acestea sa pericliteze negocierile Romaniei cu UE.
Motivul inlocuirii ministrului Sanatatii, Mircea Beuran, este faptul ca se dorette eli-minarea unor suspiciuni legate de activitatea sa. Cei trei ministri demisionari au fost constant acuzati in presa de coruptie.

Ioan Rus n-a stiut sa-si pazeasca pepenii
Ministrul Administratiei si Internelor, Ioan Rus, a demisionat in iunie 2004, din toate functiile detinute in Executiv, afirmand ca vrea sa se concentreze asupra campaniei pentru turul al doilea al alegerilor locale.
Rus a candidat pentru postul de primar al Clujului. In cererea de demisie adresata premierului Adrian Nastase, Rus a spus ca a luat aceasta decizie pentru a inlatura temerile celor care l-au votat in primul tur de scrutin ca s-ar putea intoarce vreodata la Bucuresti dupa ce va ajunge primar. Din pacate pentru el, a pierdut alegerile in fata democratului Emil Boc.

Prima plecare din Guvernul Tariceanu
Pentru ca a fost „saracit” de atributii, ministrul delegat de la Autoritatea Nationala de Control (ANC), Sorin Vicol, membru pe-atunci PUR, a fost primul care a demisionat din Guvernul Tariceanu. El si-a justificat decizia sustinand ca, prin trecerea Autoritatii Nationale a Vamilor si a Garzii Financiare la Ministerul Finantelor, atributiile ANC au fost diminuate.

Decizie irevocabila
Mona Musca a anuntat, ieri dimineata, ca-si va depune demisia din functia de ministru al Culturii, astazi, in cadrul sedintei de Guvern. De asemenea, Mona Musca demisioneaza si din functia de vicepresedinte PNL.
Liderul liberal este suparat pe actualul presedinte al partidului Calin Popescu Tariceanu pe care l-a criticat deschis pentru balbaiala cu demisia din functia de premier si ii reproseaza scaderea credibilitatii partidului.
Dupa alba-neagra a premierului, este posibil, pentru prima oara in istoria postdecembrista, sa fie inregistrata o demisie de onoare. Cine urmeaza?