Injinerii democratiei

Pana nu demult, am crezut ca perfectiunea duplicitatii a fost atinsa pe vremea comunistilor. Felul in care, la sedintele de partid, puteai sa vorbesti una si sa gandesti alta, parea aproape incredibil. O sa-mi amintesc, insa, intotdeauna amuzat, momentul in care am testat si eu forta demagogiei. Cu mare succes!Era pe la mijlocul anilor ’80 cand, ca tanar politehnist, imi faceam practica agricola intr-un sat de langa Fagaras. Dupa ce toata ziua aram cu niste tractoare care ar fi trebuit de mult casate, seara mai intarziam cu tractoristii la un paharel. Atunci cand tragea prea mult la masea, unul dintre ei, un tigan simpatic, obisnuia sa cante cat il tineau bojocii pe ulitele satului. Repertoriul lui cam sarac si vocea dogita il scoteau din minti, de fiecare data, pe militianul comunei. Asa am ajuns, intr-o seara sa-l apar pe tractorist de furia vajnicului aparator al legii care voia cu tot dinadinsul sa-l amendeze pentru tulburarea linistii publice. Pentru ca militianul se lasa cu greu convins, am recurs, dupa cum vazusem ca o faceau multi in vremurile acelea, la citatele invatate pe de rost la cursul de „Socialism Stiintific”. I-am tinut o prelegere despre rostul clasei muncitoare a tractoristilor in inaintarea tarii spre cele mai inalte culmi de progres si civilizatie. Cand mai faceam o pauza, guralivul tigan intervenea prompt incurajandu-ma: „Asa domnu’ injiner! Ziceti mai departe!”. Pana la urma, militianul, descumpanit, cu o privire tematoare, mi-a intins buletinul omului. Apoi, fara nici o vorba, s-a intors si si-a vazut de drum. Dupa Revolutie, am fost convins ca vremea ipocriziei a apus. N-a fost nicidecum asa. Dimpotriva, demagogia gretoasa a atins o perfectiune, la care, pe vremuri, n-as fi visat. In ultimul timp, recordurile la duplicitate cad unul dupa altul. Iata cateva exemple.l Fostul ministru al Sanatatii, Ovidiu Branzan, si-a batut sotia in toiul noptii cu pumnii si picioarele. Asa sustine consoarta domniei sale, cunoscuta crainica TV, intr-o plangere pe care a depus-o la politie. Culmea e ca sotul recalcitrant, pe vremea cand era deputat, a fost unul dintre semnatarii Legii pentru prevenirea si combaterea violentei in familie. Si inca un amanunt: pana in aprilie 2004, Branzan a fost vicepresedinte al Comisiei pentru sanatate si familie din Camera.l Intr-un articol publicat cu cateva zile in urma intr-un cotidian, deputatul Adrian Severin a dezvoltat o uimitoare teorie xenofoba. „Atunci cand vor puterea, alogenii (adica minoritarii) stiu sa inteleaga si sa manipuleze perfect suferintele popoarelor in mijlocul carora traiesc. Este cazul… tatarului Basescu pentru romani”, a scris negru pe alb Severin.
Comunitatea tatarilor a protestat, iar Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii s-a autosesizat. Ciudatenia e ca fostul ministru de Externe este, din 2004, directorul unei fundatii americane al carei scop este tocmai promovarea relatiilor interetnice si protejarea minoritatilor. l Mircea Beuran, tot un fost ministru al Sanatatii a fost dovedit, in urma cu doi ani, de o comisie a Universitatii unde preda, ca plagiator. Poreclit de presa „ministrul-copiuta”, Beuran tocmai a primit avize favorabile de la comisiile de specialitate ale Ministerului Educatiei si Cercetarii, pentru titlul de profesor universitar in chirurgie. Dosarul a fost avizat de mai multi profesori universitari. Care, atunci cand stau in fata studentilor la cursuri, le tin discursuri despre etica medicala si chiar, la examene, le pretind sa nu copieze.As mai putea da o multime de exemple de demagogie extrema, dar sunt cazuri deja notorii.Nu stiu de ce, atunci cand ii aud perorand pe cei despre care stiu ca gandesc cu totul altceva decat spun, imi vine in minte vocea tiganului din satul de langa Fagaras: „Asa domnu’ injiner! Ziceti mai departe!”