Un locatar artagos

Pentru mine, unul, e clar de-acum: tot mandatul asta nu va fi decat un lung sir de crize politice – sau, mai exact, de puseuri dese ale aceleiasi crize – provocate nu de opozitie, ci chiar de puterea, adica de acea parte care, teoretic, n-ar avea nevoie de nici un soi de crize (nici politice, nici economice, nici sociale), ci de cat mai lungi perioade de calm, pentru a-si pune in practica programul, de a guverna cat mai eficient si, astfel, de a demonstra electoratului ca merita s-o mai voteze o data.
Cauza crizei – sau crizelor – este, din cate mi-am putut da seama, faptul ca in cea mai inalta functie din stat este un politician pentru care aceasta stare (de criza, adica) pare ratiunea sa de a fi. Fara crize e ca pestele pe uscat. Seamana cu un locatar la bloc care n-are alta treaba decat sa se ia la harta cu vecinii, sa-i ameninte cu tribunalul, sa-i barfeasca, sa-i faca de doua parale, sa-i dojeneasca si sa le zambeasca exact in momentul in care le infige cutitul in spate. Si pentru a se manifesta astfel, gaseste orice prilej, de la parcarea unei masini in fata geamului pana la caderea unei frunze si de la zgomotul rezervorului de toaleta pana la fenomenul incalzirii globale.
Cam asa se manifesta si onorabilul nostru prezident, beneficiind de serviciile „sistemului ticalosit” cu care promitea anul trecut ca se va rafui, de „ajutorul” unei liote de yesmeni ce se prefac a cadea pe spate de admiratie la „geniul politic” de care da dovada, de „sfaturile” unor prostalai care ar face orice sa fie pastrati ori pusi in niste functii si de bucata de plastilina numita PD, cu care se poate juca dupa cum are chef si ii vin nabadaile. La prima vedere, Traian Basescu pare un sef de stat atotstiutor intr-ale politicii, autoritar cu masura si in sensul bun al cuvantului, un tatuc al natiei care are grija ca mititeii din Guvern, Parlament, Justitie, partide sa n-o ia intr-o directie gresita; iar cand mititeii astia vor sa mearga pe unde li s-a spus ca nu-i voie, intervine tatucul, ii ia de ceafa si ii aduce inapoi. La a doua vedere, Traian Basescu pare presedintele pedist al tarii (chiar daca nu mai poseda carnet de membru), preocupat ca acest partid sa devina prima forta politica autohtona si sa slabeasca ori sa elimine atat amicii, cat si inamicii, astfel incat intr-un viitor cat mai apropiat sa guverneze singur. La a treia vedere, insa, Traian Basescu pare, asa cum l-a numit cineva, „un animal politic rece”, obsedat sa acumuleze cat mai multa putere, sa controleze tot si sa nu se miste nici un pai in Romania fara indicatia ori aprobarea sa.