Da, sefu’!

Orice politician roman care se respecta face afaceri pe picior mare. Mai ales cu statul. Dar, biznisurile cele mai cautate de „adevaratii” politicieni sunt cele din mass-media. Daca vrei sa nu te rada colegii, trebuie sa ai si tu, acolo, o televiziune, doua. Sau macar un radio.
Mana dreapta a unui astfel de patron de televiziune, de altfel foarte bun profesionist, isi facuse un obicei, in a aproba pe loc, fara sa comenteze, orice elucubratie a stapanului. „Da, sefu’!”, exclama pe loc directorul unui astfel de post TV, indiferent de ordinul pe care-l primea. De multe ori, insa, stirile comandate erau foarte greu de pus in practica. Iar dilema intre a-si pierde total credibilitatea in fata celor care-l urmareau si a-si multumi patronul, era foarte dificil, ba chiar imposibil, de rezolvat. Din cauza asta, cu timpul, exclamatia lui, preluata de mai multi dintre colegii lui, ziaristi care munceau din greu la jurnalul de stiri, s-a transformat intr-o injuratura foarte urata. Pe jumatate spusa cu voce tare, pe jumatate in soapta: „Da, seFu… (aici e o parte care nu poate fi reprodusa pe hartie) ma-tii!”.
Subiectele comandate din jurnalele de stiri, de felul celor de care povesteam mai sus, au devenit o obisnuinta la doua posturi nationale de televiziune: Realitatea si Antena 1. Mai ales de cand patronii celor doua posturi, niste asi ai afacerilor si politicii, se bat pentru a pune mana pe 8% din actiunile Petrom. Cand patronul Realitatii, liderul sindical Liviu Luca, e gata sa cumpere prin intermediul Asociatiei care o pastoreste actiunile Petrom, Antena 1 sare in sus cat o intreaga campanie de presa. Cand oamenii din Guvern ai lui Dan Voiculescu, patronul Antenei 1, blocheaza ordonanta care prevede vanzarea actiunilor, Realitatea face spume pe post. Nu stiu daca telespectatorii injura in vreun fel cand vad atata mancatorie de rahat. Stiu, insa, ca majoritatea reporterilor care sunt alergati zi de zi de sefi pe teren isi fac meseria cu pasiune. Si ca si-ar dori din tot sufletul s-o faca si cu decenta.
Domnule Voiculescu, domnule Luca, – si nu numai – daca nu prea stiti ce gandesc angajatii despre felul in care-i folositi, ciuliti bine urechile. Mai ales cand auziti pe cineva spunand: „Da, sefu’!”