Onoare fara valoare

Cu mult inainte de a ajunge in justitie, cazurile de coruptie au fost deja tratate pe larg in paginile ziarelor. Oricat de evidente ar fi manariile, ziaristii sunt facuti agiamii, rauvoitori sau chiar mincinosi. Curg drepturile la replica, conferintele de presa si procesele de calomnie. Iar persoanele publice implicate cer ca daune morale niste sume care, in raport cu un salariu de gazetar, par caraghioase. Ca si cum, stiindu-se intangibili, escrocii se distreaza batandu-si joc de cei care indraznesc sa-i arate cu degetul.
De aceea, de cand PNA a pus ochii pe cativa fosti ministrii pesedisti, mi se rupe sufletul sa-i vad cum se chinuie ei, saracutii, sa-si apere prestigiul. Cum dau ei comunicate in care se plang ca le este murdarit numele. Si nimeni nu-i crede. Ba chiar, – lume ingrata – se gasesc unii pe care-i umfla rasul. Mai ales dupa ce citesc pe Internet declaratiile de avere ale nefericitilor terfeliti de anticoruptia asta nerespectuoasa.
Asa mi-am adus aminte de un coleg care a fost dat in judecata de un lider sindical, in urma cu mai multi ani. Totul a pornit de la o ancheta, foarte bine documentata, in care se povestea ca sindicalistul, in tinerete, fusese partas la un viol in grup dintr-un camin de nefamilisti. Motiv pentru care, bineinteles, fusese bagat la inchisoare. Titlul materialului era foarte sugestiv: „Un fost puscarias bate cu pumnul in masa directorilor”. Faptul ca cineva a avut tupeul sa-i dezgroape pacatele tineretii l-a umflat de nervi pe marele lider. Si, desi pana la ultimul cuvant, dezvaluirile citite la un post de radio spuneau adevarul, reporterul s-a trezit chemat in instanta. Intre timp, o ancheta a Politiei Economice, scotocind prin afacerile sindicatului, a descoperit ca liderul era partas la o mare escrocherie cu camioanele produse de uzina la care lucra. Asa ca a intrat din nou la zdup. Procesul cu ziaristul, insa, a continuat. Si uite asa, la fiecare termen de judecata, fostul lider, adus cu catuse la maini din arest, sustinea agitat ca a fost insultat atunci cand a fost facut puscarias. Spre amuzamentul audientei din sala de judecata. Chiar si cand trecea prin curtea Tribunalului, tot felul de mutre zambarete chicoteau pe la colturi.
Din cauza asta, as vrea sa le aduc aminte marilor lideri care se distreaza atunci cand dezvaluirile presei nici nu-i ating: cine rade la urma, rade mai bine.