Pictorul de sfinti

Pe 15 august, de Sfanta Maria, mii de credinciosi din toata tara s-au strans la Sambata de Sus, sa se roage si sa participe la hramul manastirii. Lacasul de cult a fost ctitorit la 1696, de domnitorul Constantin Brancoveanu, si tot acesta a pus bazele scolii de iconari. De sute de ani icoanele pictate de calugari sunt renumite in toata lumea. Parintele arhidiacon Calinic Morar picteaza din anii ’70, iar icoanele sale pe sticla si pe lemn, in stil bizantin, au fost expuse in mai multe galerii de arta si manastiri din strainatate. A fost de mai multe ori si pe Muntele Athos, insa de fiecare data a preferat sa se intoarca la Manastirea Sambata de Sus. Muzeul Manastirii Brancoveanu detine una din cele mai bogate colectii de picturi vechi pe sticla, apartinand secolelor XVIII-XIX, in mare majoritate executate in maniera popular-naiva, in care predomina stilul brancovenesc.

Mii de picturi sfinte
S-a nascut intr-un sat din judetul Mures, in anul 1943. De mic a fost atras de rugaciuni si treburile duhovnicesti. Dupa ce a facut armata a hotarat sa se calugareasca. Prima data a vrut sa se retraga la Nicula, dar soarta a facut sa vina intai la Sambata de Sus. „Mi-a placut atat de mult incat n-am mai plecat. Am ramas aici o vreme ca frate, apoi m-am calugarit, am facut Seminarul Teologic. Port numele Sfantului Calinic, cel care a facut minuni in timpul vietii, care a intemeiat manastirile Frasinei si Cernica. Din greaca vine numele si inseamna Biruitor frumos. De pictat icoane m-am apucat pentru ca de mic m-a atras arta. Am invatat de la un calugar batran”, povesteste parintele Calinic. Pana acum a pictat mii de icoane, nu le mai stie numarul. Anul trecut a avut o expozitie la Paris.

Liniste sufleteasca
Atelierul se afla putin mai departe de manastire, ferit de ochii turistilor. O cladire anosta de beton, intre alte cateva casute si ateliere de reparatii. Picteaza intr-o incapere mica, cu fereastra deschisa. De afara se aude un clopot de vant, iar aerul miroase a iarba proaspat cosita. Peretii sunt plini de sfinti proaspat pictati, unii cu chipurile abia conturate. Icoanele sunt pictate in stil bizantin, asa cum cere traditia ortodoxa. Parintele Calinic respecta cu sfintenie toate canoanele.
„Iti trebuie o anumita stare sufleteasca, e bine sa te rogi tot timpul, sa fii linistit, impacat. Daca esti mohorat, si trasaturile sfintilor din icoana vor iesi mai triste. Mi s-a intamplat o data, Fecioara Maria capatase un aer suparat pentru ca si eu eram asa”, marturiseste parintele Calinic.

Vopseluri aduse din Grecia
Foloseste vopseluri facute din prafuri speciale aduse din Grecia, pe care le combina cu otet si galbenus de ou. Picteaza pe lemn de tei, tratat cu creta si ulei de oase. Multi ani a lucrat mai mult pe sticla, deoarece manastirea e renumita pentru astfel de icoane.
„Sambata de Sus e renumita pentru icoanele pe sticla. Am expus in mai multe tari din Europa, mai ales in Germania au avut succes pentru ca stilul acesta nu e prea cunoscut acolo. Am vrut sa pictez cu vopseluri naturale, facute din pamant, insa acestea trebuie arse in cuptor si noi nu avem. In iconografia bizantina se folosesc cel mai mult nuantele de rosu, albastru si verde. Rosul simbolizeaza fecioria Maicii Domnului”, povesteste acesta. Acum e singur in atelier, ceilalti calugari sunt la msa. Parintele Calinic mananca doar dupa ora 18.00, in rest picteaza si se roaga.

Icoana facatoare de minuni
Una dintre picturi este replica fidela a unei icoane facatoare de minuni de pe Muntele Athos. Se numeste „Portarita”, iar povestea ei e veche de peste 300 de ani. „Pe vremurile cand icoanele erau prigonite, o femeie credincioasa a incercat sa o salveze. A pus icoana pe mare, iar aceasta a plutit singura pana aproape de o manastire. Calugarii au scos-o din apa si au asezat-o la loc de cinste in biserica. Peste noapte icoana s-a mutat singura deasupra portii. Dimineata, calugarii au mutat-o la loc, in biserica, dar noaptea din nou si-a schimbat locul, si in cea de-a treia noapte la fel. Au lasat-o acolo, deasupra portii, dupa ce o voce le-a spus ca e facuta sa apere manastirea”, murturiseste parintele Calinic. A fost de mai multe ori pe Muntele Athos, acolo unde putini credinciosi ajung. O vreme a lucrat in atelierul unui grec, a pictat icoane pentru turisti. Are amintiri frumoase din locurile pe unde a fost, din lacasurile de cult pe care le-a vizitat si multe dintre icoanele sale au ramas acolo, printre straini.

Manuscrise pretioase din Evul Mediu
Biblioteca lacasului de cult detine o bogata colectie de carti si manuscrise vechi (secolele XIV-XIX), provenind in mare parte din donatia dr. Antonie Plamadeala. In prezent, biblioteca detine peste 50.000 de volume. Majoritatea sunt in limba romana, dar se gasesc si carti in engleza, germana, franceza, rusa si greaca. Biblioteca numara intre altele si aproape 2.000 volume de carte veche. Dintre lucrarile de mare valoare se afla: Chronica Hungarorum, tiparita la 1488; Traite des anciennes ceremonies (1660-1685) si Carte araba (manuscris din anul 1186). De asemenea, aici se pastreaza lucrari scrise in alfabetul Braille, destinate cititorilor nevazatori. Cartile cele mai valoroase si documentele vechi sunt fotografiate pagina cu pagina, sunt prelucrate si stocate pe CD-uri, formand astfel o arhiva electronica.

Ctitorita de domnitorul Constantin Brancoveanu
Istoria Manastirii Brancoveanu incepe din secolul al XVII-lea. In anul 1654, mosia din Sambata de Sus a intrat in stapanirea boierului Preda Brancoveanu, care a construit o bisericuta din lemn pe valea raului. In jurul anului 1696, primul ctitor, domnitorul Constantin Brancoveanu, domn al Tarii Romanesti intre anii 1688 si 1714, a zidit in piatra o manastire. In secolul al XVII-lea, in Transilvania, persecutiile religioase ale stapanirii austro-ungare au facut mii de victime printre ortodocsi. Mai mult de 150 de manastiri au fost distruse de generalul vienez Bukow. Multa vreme, administratia austro-ungara nu s-a atins de Manastirea Brancoveanu. In 1785 a fost trimis generalul Preiss, care a daramat manastirea. Chiliile au fost distruse complet, iar biserica a fost adusa in stare de ruina. Cel de-al doilea ctitor al manastirii a fost mitropolitul dr. Nicolae Balan, care a inceput restaurarea bisericii in anul 1926. S-a pastrat in interiorul bisericii pictura veche. Al treilea ctitor este I.P.S. Dr. Antonie Plamadeala, Arhiepiscop al Sibiului, Mitropolit al Transilvaniei, Crisanei si Maramuresului. Dupa 208 ani de la daramarea ei, Manastirea Brancoveanu a reinviat in ziua de 15 august 1993, la sarbatoarea „Adormirea Maicii Domnului”, cand s-a sfintit biserica noua ce poarta hramul Sfintilor Martiri Brancoveni, ca si intreaga manastire.