Se lasa rau!

Una din putinele – daca nu chiar foarte putinele – promisiuni onorate de actuala putere (dar lipsa de onorabilitate la acest capitol a caracterizat toate guvernarile de pana acum) a fost introducerea cotei unice de impozitare. In campania electorala, marii strategi si tacticieni economici ai Aliantei PNL-PD, care intre timp a devenit PD-PNL, ne explicau cu glasuri inalte si fosnind maldare de foi cu grafice si cifre, ca in acest fel o halca zdravana din economia subterana va iesi la iveala, iar incasarile la buget vor creste substantial, fiindca oamenii se vor calca pe picioare sa plateasca darile mai mici. Buuun!
Au trecut opt luni de guvernare si-am aflat ca operatiunea „Cota Unica” este un succes. Au crescut incasarile la buget, ponderea economiei subterane a scazut, economia duduie, toata lumea e multumita. Ne-au spus-o mai multi barbati importanti ai natiei, printre care premierul Tariceanu si mai-marele Finantelor, Ionut Popescu. Si ni se mai spusese ceva, si in campanie, si dupa: ca efectul acesta pozitiv va permite scaderea fiscalitatii, mult hulite de liberali si pedisti pe vremea in care se jucau de-a opozitia. Acuma, cand se joaca de-a puterea, logica s-a intors cu fundul in sus: succesul cotei unice determina cresterea fiscalitatii! Carevasazica, intra mai multi bani la buget? Intra! Inseamna ca se poate, tovarasi! Inseamna ca trebuie sa intre si mai multi, sa aiba demnitarii mai mari si mai mici fonduri la dispozitie, pentru toate mofturile lor!
Asa se face ca, dupa insuportabila fiscalitate pesedista, ne-au potopit taxele si impozitele actualei coalitii, unele noi-noute, altele majorate. Daca mai punem la socoteala scumpirile zdravene ale produselor si serviciilor de utilitate publica, masurile tot mai restrictive din sistemul sanitar, care determina pacientii sa cheltuiasca mai mult, avem imaginea unui stat care se comporta din ce in ce mai agresiv cu populatia; imaginea unei puteri care guverneaza nu in favoarea cetatenilor, ci parca impotriva lor.
Daca prezentul e dezamagitor, viitorul se-arata de-a dreptul sumbru. Sau, pentru a cita titlul unui cantec de-acum cativa ani, se lasa rau! De unde in programul de guvernare ni se promitea scaderea taxei pe valoarea adaugata, iata ca aceasta va creste! A vorbit despre asta, cu jumatate de gura, ministrul de Finante, apoi, tot cu jumatate de gura, a negat, insa presedintele Basescu a dat ca sigura aplicarea unui TVA marit de la inceputul anului viitor. Se introduc restrictii – unele aberante – pentru microintreprinderi (ati putut citi si in ziarul nostru) si, iata, s-a facut publica si „schita” strategiei fiscale ce prevede, printre altele, cresterea impozitelor pe proprietate. Si aici sunt unele aberatii, dovada ca marii strategi ai puterii nu-si bat capul cu lumea reala. Ei au lumea lor de hartie, unde totul e mult mai usor. De pilda, pentru locuinte de peste 100 de metri patrati, se prevede cresterea impozitului cu 10% „pentru fiecare 100 mp sau fractiune din aceasta suprafata”. In cazul autovehiculelor, „impozitul va fi rezultatul dintre inmultirea fiecarei grupe de 200 cmc cu o valoare intre 10 si 60 de lei noi”. Cu alte cuvinte, cand vine vorba de majorare, Guvernul pune semnul egal intre o casa din chirpici de 110 metri patrati, veche de zeci de ani, locuita de niste batrani amarati si de copiii lor someri si de copiii acestora, oameni care n-au bani nici de mancare, si un apartament de aceeasi suprafata, insa nou si construit din materiale de lux, folosit de un businessman de succes drept loc de dormit cand n-are timp sau e prea obosit sa mearga la vila sa din afara orasului! La fel, habar n-am dupa ce criterii s-au stabilit „grupele” de 200 cmc la autovehicule, din moment ce pana acum acestea erau de 500 cmc. Si, la fel, nu se face diferentiere intre masinile de lux si harburile oamenilor mai saraci, care-i ajuta, de pilda, sa duca legume la piata ori sa care materiale si scule in portbagaj. Sunt doar doua exemple care demonstreaza ca politicienii care ne conduc n-au chef, n-au vreme sau pur si simplu nu se pricep sa judece prea adanc „surprizele” pe care ni le tot fac.