BUDILA EXPRES

Pe peron este forfota mare. Doi tigani dau peste gat vin tulbure dintr-o sticla de plastic, iar langa ei se ingramadesc mai multi cu carucioare vechi pline de rugina. Nu lipsesc femeile cu puradeii in brate. La ora opt fara cateva minute trenul de navetisti ajunge in gara din Budila. Toti se ingramadesc in vagoane. Ca in fiecare dimineata merg in Brasov, unii sa caute cartoane sau fier vech, altii sa cerseasca.

10.000 de lei sau o mana de seminte
Miroase a tutun prost, a transpiratie si-a murdarie, cu greu te poti strecura printre papornite, biciclete, trupuri pravalite pe banchetele roase taiate cu briceagul. Peste tot sunt coji de seminte. „Nasii”, un barbat si-o femeie, incep sa verifice biletele incepand cu ultimul vagon. Fireste, nimeni nu are, deoarece un anunt lipit pe casa de bilete specifica faptul ca tichetele de calatorie se achizitioneaza din tren. Insa nasii nu se obosesc sa taie bilete, iau de la fiecare navetist cate 10.000 de lei. Unii mai smecheri nu cotizeaza la fel ca ceilalti si incearca sa negocieze cu „nasii” sa mai scada cate doua-trei mii de lei. O tiganca tanara vrea sa o serveasca pe „nasa” cu seminte, rugand-o s-o ierte de data asta pentru ca n-are deloc bani. O iarta. „Nasul” insa o opreste si-si infige mana in punga cu seminte. Nici noi nu scapam fara o mica spaga. „Ceee? Vreti bilete?”, ne intreaba „nasul” uimit si iritat in acelasi timp, incepand sa cotrobaie in geanta dupa chitantier. Fara prea mare graba, doar-doar ne razgandim. Asa ca, ii intindem si noi, ca toti ceilalti cate o hartie de 10.000 de lei. Mototoleste bucuros banii, ii baga-n buzunar si pleaca mai departe.

„I-as termina pe toti!“
Ii urmam pe nasi prin tren. „Nasica”se roaga de un tigan sa-i dea spaga bine meritata. „N-am decat 5.000 de lei, ca-mi trebuie sa trag la xerox buletinul! Daca nu ma crezi, poti sa ma controlezi. Ma duc si eu la munca la Brasov, sa fac rost de bani pentru copilasii mei. Nu am nimic la mine, nici macar tigari”, se plange tiganul. Dar „nasica” insista. Insa, fara nici un rezultat. „Vai de mine, ce-i si cu astia. Sunt groaznici! Daca as sta o saptamana in Budila, i-as termina pe toti! Astia toti se duc in Brasov la cersit si la furat”, spune dezgustata „nasica”. Apoi se plange de viata grea pe care o are.
„De ieri, de la 12, sunt plecata de acasa. Nu mai pot. Intalnesc tot felul de specimene pe tren. Ma enervez, dar nu am ce sa le fac. Ii las in pace de multe ori… Totusi cu mine nu le merge asa usor, le e mai teama de femei decat de barbati, pentru ca noi avem gura mare. Unul a inceput sa se certe cu mine pentru ca avea abodamentul expirat de cateva luni. Ma credea proasta. Abia astept sa ajung acasa”, spune femeia printre dinti. Se intoarce catre tiganul care nu cotizase, dar fara nici un rezultat. Nici macar „nasul”, barbatul nu reusise sa scoata bani de la el. „Nasica” pleaca mai departe in „control”. Se urca la etaj si incepe sa stranga „recolta” de la ceilalti navetisti. Totul se face in vazul celorlalti, care prefera sa dea spaga 10.000 de lei decat sa plateasca biletul intreg, care costa 34.000 de lei.

Cartoane si fier vechi
Tiganul care a scapat fara sa cotizeze se numeste Valentin si are in jur de 30 de ani. Hainele de pe el sunt rupte si murdare, in picioare are niste pantofi scalciati. Se sprijina de usa si-i arunca o tigara unui prieten. Este foarte mandru ca nu a dat nici un leu controlorilor. „Sa ia de la altii, nu de la mine care sunt sarac. Eu ma duc in fiecare zi in Brasov sa castig bani ca sa-mi hranesc copiii. Am patru acasa, tre’ sa le pun ceva pe masa. Cel mai mare este clasa a doua si este la scoala”, spune tiganul. Nici de supracontrol nu ii este frica. „De vreo doua ori m-am dat jos din tren la Harman. Se suise supracontrolul cu multi jandarmi. Am fugit pe camp cat am putut de mi-au sfarait calcaiele pana in Triaj!”, se amuza Valentin. Un prieten de langa el, da din cap aprobator.

Venit de 50.000 de lei pe zi
Valentin vine in Brasov in fiecare zi ca sa faca rost de bani. Ca atatia altii cauta cartoane si fier vechi, pe care le duce la centrele de colectare. „Fac in jur de 50-70 de mii pe zi. In zilele mai bune chiar 100.000. Pai controlorii astia de pe tren fac o groaza de bani. Daca iau de la o suta de oameni cate zecii mii, s-au scos. Iar eu trebuie sa caut pe la containere dupa cartoane si fier vechi. Un vecin de-al meu, care n-avea dupa ce sa bea apa, asa de sarac era, a plecat afara, in Germania, si s-a intors plin de bani. Noua nu ne da nimic, nici nu ne mai saluta”, se plange tiganul gatuit de necaz. Alta sansa nu vede in viitor. Nici macar sa plece in strainatate cum au facut alti sateni mai norocosi. Se mai descurca cu alocatia copilului de la scoala. De acolo mai ia pentru familie „un zahar, ulei… un pachet de tigari”. „Viata e tare grea!”, conchide tiganul, cersind bani sa traga „buletinul la xerox” si sa-i ramana si de-o bere. Trenul ajunge in Brasov. E aproape ora 9 dimineata. Incepe ziua de „lucru” pentru tiganii din Budila. Se vor intoarce seara acasa, iar a doua zi o vor lua de la capat.