Colonia somerilor

Dintr-un sat prosper, Mina 1 Mai a ajuns un catun uitat de lume
Mina 1 Mai. O localitate izolata, nu poate fi zarita de pe soseaua care duce dinspre Vulcan la Codlea. Doar tablita de la intrarea in localitate te duce cu gandul ca aici a fost candva o mina. In localitate exista foarte putine magazine. De crasme nici nu poate fi vorba. Majoritatea localnicilor sunt someri. In comuna nu au unde sa munceasca. Din cand in cand mai lucreaza cu ziua pe la vecini, indeosebi vara la coasa. Cei mai multi traiesc din ajutorul social si din alocatiile copiilor. Altii sunt plecati la munca in Italia sau Spania. Nimic nu mai aminteste de satul bogat de altadata.

Fosta colonie de mineri
Pana in anii ’60, localitatea 1 Mai era o colonie de mineri. Exploatatia avea in jur de 500 de angajati. Oameni erau adusi din toate partile tarii, in special din muntii Apuseni. In perioada functionarii minei s-au construit cateva blocuri. Apartamentele erau luxoase si erau destinate functionarilor de la mina. Celelalte case din zona au fost construite tot in perioada in care se faceau exploatari miniere. Mina s-a inchis in 1962. Oameni care au muncit o viata intreaga in subteran au fost nevoiti sa-si caute de lucru in alta parte. In sat au mai ramas doar doi batrani care au lucrat pe vremuri in mina. Viorel Sinea are 72 de ani. Originar din Sibiu, a facut armata langa Codlea si s-a stabilit in Mina 1 Mai. Meseria de miner a invatat-o de la un inginer sas, Valentin Honnecker. „Era un om respectuos, ridica palaria de fiecare data cand intalnea pe cineva pe strada. Cunostea locurile de aici ca-n palma. Datorita lui, un sat intreg isi castiga painea.”

Carbunele care aducea bogatia
Pe vremuri, Mina 1 Mai a fost un sat de oameni bogati. „Aveam toate conditiile. Gaseam la magazine tot ce ne trebuia. Cred ca nici Bucurestiul nu era atat de bine aprovizionat”, spune Viorel Sinea. Minerii lucrau in trei schimburi si erau platiti foarte bine. „Mina nu era mai lunga de un kilometru, dar era destul de periculoasa, din cauza presiunii mari. Cu toate acestea, n-au fost multe accidente. In mina si-au gasit sfarsitul doar cinci ortaci. In mare parte, carbunele era exportat. In fiecare zi, marfarele plecau din mina pline cu carbune”. Batranul crede ca daca nu s-ar fi inchis mina, micuta localitate ar fi devenit oras pana acum. „De atunci, in loc sa se construiasca, s-a distrus”, explica nea Viorel.

Sarbatoare de Ziua Minerului
In fiecare an, in prima duminica din august, in colonia 1 Mai se sarbatorea „Ziua Minerului”. Oamenii petreceau cu mult fast. „Toate ansamblurile artistice din judet veneau in satul nostru. Imi amintesc ca se aduceau tot felul de oameni ciudati. Am vazut o femeie care coase cu piciorul. Si o aratare ciudata care avea capul jumatate de om si jumatate de bou. Se spunea ca a fost blestemat de mama sa”, rememoreaza acele clipe batranul ortac. Acesta isi aminteste cu placere si de concursurile intre brigazile de mineri care se organizau cu aceasta ocazie.

Soarta trista
In 1961, comunistii l-au dat afara pe inginerul Honnecker. Dupa mai putin de un an, mina a fost inchisa. „Spuneau ca nu mai este carbune. N-am putut sa credem asa ceva”, spune batranul. Fostii ortaci au fost nevoiti sa-si caute de lucru care pe unde au putut. Unii au plecat la minele din Oltenia, dar nu au avut parte de aceleasi conditii ca inainte. Altii au iesit la pensie. Viorel Sinea si-a gasit un loc de munca la Codlea, ca sudor. Dar a trait mereu cu speranta ca mina se va redeschide. Se mai intalnea, din cand in cand, cu inginerul care isi cumparase o casa in Codlea. „Imi amintesc ca am venit o data cu el acasa, de-a lungul caii ferate. L-am intrebat: «Domnule inginer, ce credeti, mai este carbune?». Mi-a raspuns ca este atat de mult, incat si nepotii mei ar putea iesi la pensie lucrand in mina!”, spune batranul. Honnecker a plecat in Austria. Dar se intorcea des in fosta colonie de mineri. Ultima data a venit singur, cu masina, desi avea peste 80 de ani. I-a vizitat pe fostii lui subalterni. Pe locul fostei mine a luat fiinta Intreprinderea de Legume si Fructe (ILF). Halele s-au transformat in depozite de legume, iar containerele in care se transporta carbunele au fost inlocuite cu butoaie de varza murata. Astazi, nici acestea nu mai exista. (E.W .& L.D.)