La apa

Doamnelor si domnilor, eu incep sa cred ca pana si Dumnezeu si-a pierdut rabdarea cu portocalii care ne guverneaza, de-aia a desfacut baierele cerului si-a pravalit peste noi atata apa. Cat a plouat anul asta, nici cei mai batrani nu-si aduc aminte sa mai fi plouat! Asa incat acum putem vorbi nu doar de terenuri agricole inundate, poduri distruse, case si localitati intregi zacand in apa si mal, morti si raniti, sinistrati lasati de izbeliste, ci de o Alianta Oranj intrata la apa. Sau, daca preferati, despre Oranjada.
Ei, Oranjada asta si partenerii ei de guvernare au intrat la apa si la propriu, si la figurat. La propriu, parlamentarii au stau cu umbrelele in sala de sedinte. Fireste, cei dotati cu umbrele, fiindca ceilalti – vorbim despre cei care s-au trezit la timp, nu de ceilalti, care dorm pana pe la pranz la hotel – au trebuit sa suporte cu stoicism caderea obsedanta a picaturilor din tava pe costumele lor scumpe si pe capetele lor in general sarace in par, dar, fireste, bogate de ganduri bune pentru tara si popor. Pe bune, a plouat in cladirea Senatului! Si asta dupa ce conducerea acestei institutii a platit milioane de euro unei firme sa-i repare si sa-i amenajeze sediul!
Si mai de ras: a fost inundata pana si cladirea Ministerului Administratiei si Internelor! Il stiti sigur pe seful acestui minister. E un domn mai rotofei, asa, care apare des la televizor si citeste ursuz de pe o foaie bilanturi oficiale ale inundatiilor: atatea poduri rupte, atatea locuinte distruse, atatia oameni evacuati, atatea hectare de culturi sub apa, atatea drumuri impracticabile si-asa mai departe. De altfel, asta e principala preocupare a ministrului Blaga si-a ministerului pe care il conduce: sa previna inundatiile si sa combata efectele acestora citind lungi bilanturi ale pagubelor.
La apa a intrat si Codul Fiscal. Abia fusese modificat, ca succesorul lui Ionut Popescu a vrut cu orice pret sa-si aduca si el „contributia”, probabil sa nu se spuna ca se pricepe doar la sterpelit miresele prietenilor pe care se ofera sa-i naseasca. Asa ca ministrul Sebastian Vladescu a adoptat un limbaj razboinic, ce seamana mult cu acela al fonfleului Blanculescu, din precedenta guvenare, si niste maniere ce aduc aminte izbitor de acelea ale vestitului Piedone, spaima precupetilor din pietele bucurestene. Cea mai recenta isprava a d-lui ministru Vladescu, dupa ce a declarat ca vrea sa bulverseze si mai tare mediul de afaceri, fiindca businessmanii sunt niste nenoriciti de evazuionisti a fost asta: i-a chemat pe reprezentantii acestor nenorociti sa le prezinte mareata sa strategie fiscala. Cand si-a facut aparitia, iar oamenii de afaceri asteptau cu inimile cat un purice sa vada ce-i asteapta, ministrul a cuvantat: „Va mai cer un time-out in ceea ce priveste strategia fiscala”. Si le-a explicat de ce: existenta evaziunii il enerveaza atat de mult incat nu se poate concentra sa gandeasca strategic! In schimb, dupa cat se poate constata, il stimuleaza sa imagineze noi cresteri de taxe si impozite, precum si introducerea unora noi-noute – pe butelii, pe scaune etc. Nemultumit, probabil de imaginatia sa, nenea ministrul a cerut si oamenilor de afaceri idei despre cum i-ar mai putea taxa. Asta a fost chiar tare de tot! Ca si cum macelarul i-ar cere vietatii pe care se pregateste s-o ucida, sfaturi in legatura cu cea mai buna metoda de a-i lua gatul!