Anticoruptia s-a intors de unde a plecat

In luna ianuarie a acestui an, adica la scurt timp dupa instalarea sa la Cotroceni, Traian Basescu le spunea bosilor Politiei Romane, stransi ciotca in jurul sau si, evident, se adresa si presei, pentru ca natiunea sa afle ce barbat hotarat este domnia sa: „Va cer in mod categoric distrugerea structurilor de tip mafiot care au sustinere politica! Va repet ca nu am nici un fel de toleranta fata de acest fenomen, indiferent din ce partid provin cei ce sustin structurile mafiote!”.
Frumoase cuvinte, nu-i asa? Decisive. Si au fost urmate de altele, pe acelasi ton ingrosat. Ascultandu-l pe dl. Basescu, parca ii si vedeai pe marii corupti si corupatori ai natiei atarnand in tepe in Piata Victoriei si mai ca iti venea sa-i compatimesti la gandul soartei cumplite care ii astepta. Ei, bine, care a fost urmarea acestor declaratii pline de un amenintator avant justitiar? Catva timp, opinia publica a avut parte de pelerinaje la Parchet ale unor nume mai cunoscute, printre care – intamplator? – si adversari ai d-lui Basescu si/sau ai ideilor sale politice. A mai avut parte de declaratii care mai de care mai belicoase, de scuze si acuze, de ample actiuni de propaganda… pe scurt, de show-uri de prost gust, incarcate de recuzita si actori, insa cu un scenariu slab, show-uri care i-au fost prezentate drept o noua (a cata? ca eu le-am pierdut sirul) cruciada anticoruptie. Rezultate? Nule. Nici un mare rechin n-a fost priponit la mititica si – poate cel mai important aspect – n-a fost recuperat nici un leu vechi din uriasele sume de care statul a fost jefuit prin acte de coruptie. Sau, daca s-o fi recuperat ceva, nu ni s-a spus cat si nici ce directie au luat banii – ca la buget n-au intrat. Si repet ce-am mai scris, citandu-l pe un oficial european, expert in domeniul asta: scopul principal al luptei anticoruptie nu este prinderea si condamnarea vinovatilor, asta e doar un mijloc, ci recuperarea banilor proveniti din acte de coruptie.
Tot vazand atata circ, lumea a cam inceput sa priceapa ca i se vand gogosi. Drept urmare, dl. Basescu a simtit nevoia sau a fost sfatuit sa iasa din nou la rampa cu o placa modificata pe ici, pe colo, si anume in partile esentiale. Mai precis, a aruncat la cos discursurile despre lupta impotriva marii coruptii si-a trecut la infierari ale „coruptiei mici”. Prilej si de a-i acuza pe cetatenii acestei tari, care nu s-au entuziasmat suficient de marea dumnealui anticoruptie, ca poarta si ei o mare parte din vina existentei acestui flagel. De ce? Pai, din cauza ca merg cu „mici atentii”, „cadouri”, „cascaval”, recte cu spaga la persoane platite de stat – din banii lor, ai contribuabililor – sa rezolve problemele solicitantilor. Din ce-a zis dl. Basescu rezulta, vorba lui Ilie Moromete, doua chestiuni. Una: ca „marea anticoruptie” nu mai reprezinta o chestiune prioritara, s-a trecut de faza asta; prioritara a devenit anticoruptia mititica, adica pe stat l-au cam lasat puterile. Si-a doua: ca ori dl. Basescu habar n-are cum merg lucrurile in Romania, ori se preface ca n-are habar.
Va mai amintiti in ce a esuat o cruciada anticoruptie mai veche, de pe vremea Constantinescului? In prinderea a vreo trei periculosi controlori de bilete CFR care luasera spaga de la calatori. A durat vreo sapte ani sa ne intoarcem la punctul ala. Si, cum subiectul e interesant peste poate, voi reveni asupra lui.