Esecuri – In ultimii 11 ani au avut loc sase tentative nereusite de privatizare a uzinei Tractorul

La primul tip de tractor fabricat la Brasov s-a lucrat din vara lui 1946 pana in decembrie 1947, cand a fost lansat. A fost botezat IAR 22, pentru ca intreprinderea de avioane, infiintata in 1925, implinea 22 de ani. Tractorul a fost scos de la naftalina si reconditionat dupa revolutie. Cativa angajati s-au plimbat cu el si l-au poreclit „Ilie”. Acum poate fi admirat de oricine in muzeul intreprinderii. Uzina Tractorul este copilul faimoasei intreprinderi de avioane din perioada interbelica. A luat fiinta la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, intr-una din halele abandonate ale intreprinderii de avioane. In 20 mai 1946, regimul comunist hotaraste transformarea IAR in fabrica de tractoare, pentru a urgenta colectivizarea agriculturii. Pana in 1960 s-au dezvoltat noi sectoare de productie. Primele tractoare exportate au fost cele din seria KD-35, cerute de China.

Etapele decaderii
Evolutia uzinei a cunoscut trei etape. Pana in 1963 s-a construit un singur produs. In perioada 1965-1968, fabrica a primit licenta FIAT si s-au facut investitii de 150 de milioane de dolari. De la infiintare, uzina a vandut peste 1,3 milioane de tractoare, dintre care 720.000 au fost exportate in 115 tari. In tara, reteaua de distributie cuprinde 52 de dealeri autorizati. In 1980 Tractorul concura ca dotare cu orice intreprindere similara din Europa. Din pacate, insa, dupa 1980 au fost sistate complet importurile, tehnologia ramanand la acel nivel. Dupa revolutie, soarta uzinei a devenit tot mai precara, trebuind sa-si constituie propriile surse financiare.

Tot mai putine tractoare
Daca in 1989 uzina avea peste 19.000 de angajati, la 1 decembrie 1999, inainte de divizare, mai erau doar 10.000. Ca, in prezent, Tractorul UTB sa mai aiba doar 3.300 de angajati. Dupa revolutie, UTB a produs din ce in ce mai putin. Productia de tractoare a scazut constant in ultimii ani. Intre 1990-1993, productia de tractoare a avut o evolutie crescatoare. S-au vandut 35.000 de tractoare. In 1993, s-a inregistrat un varf de vanzari datorita unei legi prin care cumparatorii erau sprijiniti prin accesul la credite cu dobanda partial subventionata. Apoi, vanzarile au scazut treptat, an de an. In 1995, s-au produs 15.000 de bucati, in 1998, in jur de 9.500, iar in 1999, numai 4.348. Daca in 1993 se vindeau in tara peste 17.000 de tractoare, in 1998 si 1999 aceasta cifra a scazut drastic, la numai 1.005, respectiv 1.443. Pana la jumatatea acestui an, societatea livrase pentru piata interna 1.200 de tractoare, iar pentru piata externa 1.500.

Datorii in crestere
Din 1994 a inceput sa se lucreze sub pragul de rentabilitate. Cresterea continua a inflatiei a condus la scaderea drastica a vanzarilor, ca si la decapitalizarea uzinei. Cu banii obtinuti din vinderea unui tractor, nu se mai reusea construirea altuia, pentru ca intre timp crescusera foarte mult preturile la materii prime si materiale.
O alta cauza a fost controlul preturilor de catre stat, din perioada 1990-1993. Societatea nu putea sa mareasca preturile la tractoarele pe care le producea, desi acestea erau mai scumpe decat pretul fixat de stat. In aceeasi perioada, furnizorii de componente, energie electrica, gaz si materii prime cresteau preturile. Practic, agricultura a fost subventionata pe spatele intreprinderii Tractorul, pe baza castigurilor obtinute din exporturi, unde preturile nu erau controlate. Conducerea uzinei a intocmit mai multe planuri de reabilitare a intreprinderii. A propus subventionarea producatorului agricol, la fel ca in SUA si Germania, unde acest lucru s-a petrecut timp de 50 de ani. Apoi, a propus comercializarea utilajelor agricole cu plata in produse agricole. Insa multe din masurile luate de guvernanti nu au avut decat caracter electoral, exact ca Ordonanta 233 din 24 noiembrie 2000.

Tentative esuate de privatizare
Dupa revolutie, s-a incercat colaborarea cu mai multe firme din strainatate. O prima incercare de privatizare a fost in 1994, cu societatea New Holland, componenta a grupului Fiat. Aceasta dorea realizarea unei societati mixte, axata insa numai pe producerea si comercializarea de tractoare. Ideea a fost abandonata din cauza scandalului asocierii aceleiasi firme cu societatea Semanatoarea din Bucuresti. Cea de-a doua tentativa a avut loc in 1996, cu firma Daewoo din Coreea de Sud. O alta incercare de privatizare s-a mai facut in 1997, cu Diapco, o societate din Egipt. Oferta depusa la FPS nu a fost insa agreata, deoarece se ofereau prea putini bani.
In 1998, FPS a organizat o campanie de privatizare cu asistenta tehnica straina, printr-o componenta a Bancii Mondiale, International Finance Corporation, si o banca din Londra. S-au gasit 15 potentiali investitori. Dintre acestia, trei au depus oferte: Daewoo, Diapco si o firma americana, Agco. Nici una nu a fost acceptata de FPS. Ultima incercare esuata a fost cea cu italienii de la Landini, care nu au facut transferul de proprietate, desi contractul era semnat.

Gata sa iasa de pe drumul privatizarii
O noua incercare a AVAS a luat in calcul societatile Mahindra & Mahindra si MYO-O. Soarta colosului brasovean a devenit din nou incerta dupa ce MYO-O, competitorul care a fost eliminat din cursa, a cerut justitiei sa blocheze privatizarea „pana la solutionarea de catre instanta de fond a dosarului privind refacerea sau anularea procesului-verbal de licitatie” Oficialii de la AVAS spun ca reprezentantii companiei indiene Mahindra & Mahindra au intrat in alerta vazand ce se intampla la Bucuresti. Desi ar fi trebuit sa-i intalneasca, in urma cu doua saptamani, pe reprezentantii sindicatului de pe platforma Tractorul, indienii de la Mahindra & Mahindra au plecat val-vartej acasa. Vestea ca negocierile pe care le poarta cu statul roman ar putea fi amanate in situatia in care MYO-O reuseste in demersul juridic initiat, dupa ce AVAS a anuntat ca firma romaneasca are o oferta mai slaba, nu le-a cazut deloc bine. Intre timp, sindicatele au prins din zbor anumite zvonuri referitoare la disponibilizarile planuite de compania indiana dupa preluarea firmei Tractorul si au inceput sa vocifereze. Brusc, cineva pare sa fi tras de volanul Tractorului, scotand societatea de pe ultima linie dreapta a privatizarii, pe care se inscrisese.

Tribunalul Bucuresti a respins solicitarea MYO-O
Cum de s-a ajuns in aceasta situatie, in conditiile in care lucrurile pareau sa fi pornit „cu dreptul“? Raspunsul primit de la AVAS spune aproape totul. „In urma publicarii de catre AVAS (…) a anuntului de vanzare a pachetului de actiuni detinut de stat la SC Tractorul UTB SA Brasov, la data-limita (8 iulie 2005), au fost inregistrate doua oferte pentru preluarea pachetului de actiuni din partea societatilor Mahindra & Mahindra Ltd. India si SC MYO-O SA Bucuresti. In conformitate cu prevederile legislatiei in vigoare referitoare la privatizarea societatilor comerciale cu capital de stat si a procedurilor specifice AVAS, comisia de privatizare a selectat firma Mahindra & Mahindra Ltd. India pentru continuarea negocierilor in vederea privatizarii SC Tractorul UTB SA Brasov. Selectarea ofertantului indian a avut loc in prezenta ambilor ofertanti, pe baza unei grile de punctare cunoscuta din Dosarul de Prezentare si agreata, in prealabil, cu acestia. Ofertantul SC MYO-O SA Bucuresti, clasat pe locul al doilea, a semnat, cu obiectiuni, procesul-verbal al sedintei de negociere si, pe calea ordonantei presedintiale, a solicitat, in instanta, in contradictoriu cu AVAS, suspendarea procedurii de privatizare a SC Tractorul UTB SA pana la solutionarea de catre instanta de fond a dosarului privind refacerea/anularea procesului-verbal de licitatie. In urma verificarilor interne, AVAS a constatat ca obiectiunile ofertantului clasat pe locul al doilea nu constituie incalcari ale prevederilor legale privind desfasurarea negocierilor, conform Legii nr. 137/2005 si HG nr. 577/2002, de natura sa conduca la anularea acestora. Prin eliminarea ofertantului SC MYO-O SA Bucuresti, ca urmare a aplicarii grilei de punctare, comisia de negociere a procedat corect, in conformitate cu prevederile HG nr. 577/2002, art. 49 (7), 44 (4) si 34 (1). Negocierea s-a organizat si desfasurat cu respectarea prevederilor legale”, se arata in comunicatul AVAS. De mentionat ca, la termenul din data de 29 septembrie 2005, Tribunalul Bucuresti a respins solicitarea SC MYO-O SA Bucuresti privind suspendarea procedurii de privatizare, urmand ca fondul cauzei sa fie judecat la un termen ulterior. Ca urmare, comisia de privatizare a continuat negocierea clauzelor contractuale cu reprezentantii firmei Mahindra & Mahindra, luand in discutie aspecte tehnice, economico-financiare, juridice, de mediu si sociale privind SC Tractorul UTB SA Brasov.

Daca nu e privatizata, sa ramana strategica
„In paralel cu contestatia depusa la AVAS, MYO-O ne-a dat si in judecata”, a declarat Laszlo Gyerko, vicepresedinte AVAS pe probleme de privatizare. „Ne pregatim pentru proces. Daca judecatorul emite o ordonanta, atunci se poate suspenda procesul de privatizare. Intre timp, contractul a inceput sa fie negociat cu o delegatie de la Mahindra & Mahindra. Mergem inainte pentru ca nu avem timp, nu avem ce face. Reprezentantii Mahindra & Mahindra sunt alertati de situatia existenta, dar merg mai departe si asteapta solutia judecatorilor”, a precizat vicepresedintele AVAS. Ion Radulea, presedintele MYO-O, nu a vrut sa comenteze acest subiect. In schimb, sindicalistii de la Tractorul, spun ca din punctul de vedere al ofertei financiare, Mahindra este net superioara. Iar cei de la MYO-O deocamdata nu au demonstrat nimic, iar la Semanatoarea (unde MYO-O este actionar majoritar – n.r.) au ramas foarte putini angajati. Iar pe sindicalisti ii intereseaza in primul rand locurile de munca. In conditiile in care MYO-O ar fi dorit doar 1.500 de angajati la Tractorul. Totusi, daca judecatorii vor da dreptate firmei MYO-O, sindicalistii par sa detina o solutie-surpriza. Daca se va suspenda privatizarea, cea mai buna solutie pentru Tractorul ar fi ca societatea sa ramana de interes national, pentru ca este singura fabrica din sud-estul Europei care mai produce tractoare.
Privatizarea societatii brasovene a fost una dintre problemele pe care autoritatile romane s-au angajat, in fata institutiilor financiare internationale, sa o rezolve pana la 31 decembrie. Conform intelegerilor cu FMI, Tractorul trebuie privatizata sau lichidata pana la 31 decembrie 2005.

Participare scumpa
Statul vinde 80,18% din capitalul social al societatii Tractorul SA. Structura actionariatului este urmatoarea: AVAS – 80,17%, SIF Transilvania -17,15%, persoane fizice – 2,29%, alti actionari – 0,37%. Valoarea nominala a unei actiuni este de 0,1 RON. Conform anuntului publicat de AVAS, companiile autohtone care au participat la privatizarea societatii au avut de achitat 7.260 RON, la care se adauga TVA – taxa de acces direct la date si informatii – si 33.000 RON, la care se adauga TVA, pentru dosarul de prezentare. Garantia de participare a fost de 10.000 RON.