Afaceri de viitor

Firmele mari, companiile autohtone si cele straine prezente pe piata romaneasca nu mai stiu cum sa-si motiveze angajatii pentru a fi mai productivi la locul de munca. Altii se straduiesc sa „fure” cei mai buni manageri de la concurenta. Astfel de afaceri sunt in floare in Occident. In Romania abia au inceput sa se dezvolte.
Teambuilding inseamna crearea unor echipe de lucru coezive, unite, motivate. Cum firmele mari romanesti n-au un departament care sa se ocupe de asa ceva, s-a ajuns in situatia in care pe piata sa apara intreprinzatori care sa faca astfel de servicii.

Teambuilding extrem
Brasoveanul Dan Borcea, fost campion national la alpinism, este patronul unei astfel de afaceri. „Am inceput in 2001. Ma ocup de teambuilding pentru firme mari, in general multinationale, dar si pentru cele romanesti care vin din urma”, explica Borcea. Fiecare firma care se respecta are un buget pentru astfel de sesiuni, iar pe angajat nu-l costa nimic. Nu sunt mai mult de 3-4 actiuni pe an. Pot dura intre 3 ore si 3 zile. Pentru cei din conducerea firmelor, se organizeaza mai des. In urma unei intruniri, oamenii devin o gasca de prieteni, un grup care lucreaza mult mai bine impreuna. Actiunile au loc „outdoor”, cum spun specialistii din domeniu. Adica in natura. Participantii rebuie sa se catere pe pereti abrubti, sa strabata raurile de munte cu barcile, sa mearga cu bicicletele pe trase dificile, sa zboare cu parapanta. Sunt folositi instructori de inot, de catarare, parapantisti si speologi, numai unul si unul. Conditiile meteo sunt dintre cele mai diverse, in functie de obiectivul pe care-l are firma pentru cei trimisi la un astfel de „curs”. Participantii au de indurat temperaturi foarte joase, canicula, ploaie torentiala, vant sau zapada.

Masurarea reusitei
Daca patronul unei firme vrea sa desfiinteze o sectie si sa infiinteze alta, si are nevoie de oameni care sa poata munci in conditii de stres si in acelasi timp sa ia decizii viabile pentru ceea ce fac, atunci poate apela la Borcea pentru a-si testa angajatii. La fel si in cazul in care cineva ar dori sa lanseze pe piata un produs nou. „Oamenilor li se propun obiective greu de realizat. Pe care trebuie sa fii sigur ca le pot indeplini”, explica Borcea. „De obicei am grupuri de mari de 60-70 de persoane. Nimeni n-are voie sa se plictiseasca. Fiecare are rolul lui, dar obiectivul e comun. De exemplu, unul se catara, un coleg il asigura. Isi fac planuri: cine sta la asigurat si pe cine trimit pe traseu. Eu doar le dau indicatii despre traseul de urmat. Ei iau deciziile si isi negociaza rolurile”, continua Dan Borcea.

Manageri fricosi
„Sunt angajati ai unor firme care vin doar pentru ca li se cere. Unii plang, dar nu renunta. Cei care cedeaza sunt foarte putini, si o fac la inceput. Cele mai multe renuntari sunt in randul managerilor, pentru ca si-au creat o imagine si le este foarte greu sa se supuna regulilor jocului”, explica alpinistul. Cei mai multi dintre participanti sunt speriati cand vad ce trebuie sa faca. De multe ori spun „nu fac asta, n-o s-o fac niciodata”. Dan crede ca motivatia de grup este mult mai importanta decat cea individuala. Din echipa lui fac parte si medici pregatiti pentru interventii rapide. Conteaza foarte mult securitatea participantilor. Brasoveanul considera ca reusita o poate masura in satisfactia clientilor, daca mai revin sau nu. Cat despre venituri, nu se plange, desi recunoaste ca la mijloc este vorba mai mult despre placere. De cele mai multe ori o sedinta de teambuilding se termina cu imbratisari si cu o masa, un gratar in aer liber. Multi directori de resurse umane ii cer la sfarsit lui Dan un raport scris despre evolutia oamenilor

De-a impuscatelea
O alta afacere care poate ajuta la nasterea unor relatii bune intre angajatii unei firme, este paintball-ul. Un intreprinzator brasovean a gasit o metoda inedita de a antrena o echipa pentru castigarea unui razboi. Dar nu cu ajutorul gloantelor, ci cu bile pline cu vopsea. Obiectivul principal in acest joc, indiferent de strategie este eliminarea adversarului. Exercitiul este deseori folosit pentru teambuilding. Strategiile de joc sunt diverse. Una dintre ele este „deathmatch” pe echipe, in care doua parti rivale se confrunta pe un teren convenit ca suprafata de joc. Castiga echipa care ramane cu cel putin un combatant in viata si cu munitie disponibila. „Deathmatch” -ul individual presupune ca doi sau mai multi jucatori se confrunta fiecare pe cont propriu. Castiga ultimul jucator ramas nelovit. O alta strategie este capturarea steagului, in care exista 2 baze cu steag, 2 steaguri mobile si 2 echipe numeric egale. Castiga echipa care captureaza steagul echipei adverse si il aduce in propria baza.

„Vanatorii de capete”
Oamenii de afaceri romani incep sa invete incet-incet ca profiturile mari se obtin mai repede atunci cand lucrezi cu oameni potriviti la locul potrivit. Dar cand vine vorba de astfel de profesionisti, problema este mai intii sa-i descoperi. Insa, nu sunt de gasit la oficiul fortelor de munca si nici prin anunturi la mica publicitate, pentru ca oamenii de acest fel sunt rareori someri. Asa ca, cea mai la indemana modalitate este aruncarea privirii in ograda concurentei, pentru a fi depistati cei mai buni si atrasi acolo unde se doreste. In astfel de cazuri, exista oameni special pregatiti. Ei se numesc „headhunt-eri” (vanatori de capete), iar treaba lor este sa-i caute si sa-i vaneze pe cei mai buni profesionisti din toate domeniile. In Romania exista, deocamdata, doar doua companii care ofera exclusiv servicii de headhunting. Una dintre ele activeaza la Brasov.

Arsenalul „vanatorului”
La noi in tara exista o piata mica pentru headhunting. Acest lucru se intampla din doua motive: unul ar fi ca tarifele percepute de o firma care face head-hunting sunt destul de mari. In al doilea rand, pentru astfel de servicii, angajatorii prefera sa se adreseze companiilor de resurse umane cunoscute, prezente de multi ani pe piata si cu o experienta vasta. Chiar daca majoritatea angajatorilor isi doresc sa lucreze cu specialisti de prima mana, foarte putini isi permit sa plateasca zeci de mii de euro unui head-hunter. Arsenalul unui astfel de „vanator” modern este foarte variat. In functie de situatie si de cerintele clientului, el incearca sa-l atraga pe candidat cu un salariu mai mare, cu o pozitie mai buna in firma sau cu o fisa a postului mai atractiva sau cu toate la un loc.

Negocieri secrete
Procedura de evaluare este foarte complexa. Se ia in calcul nu numai profesionalismul celui vizat, dar si rezistenta la stres, capacitatea de a se adapta la noi conditii de lucru sau modul in care relationeaza cu ceilalti. Totul se desfasoara in secret. Procedura vanarii dureaza de regula cel putin o luna, dar se poate intinde si pe mai mult de un an, daca cei vizati ocupa functii inalte pe care nu le pot abandona usor. In Occident, institutiile publice sunt con- stiente de avantajele head-hunting-ului si nu neglijeaza deloc aceasta metoda de a-si creste eficienta. In Romania, „vanatoarea de capete” este inaccesibila sectorului de stat tocmai datorita legislatiei restrictive pentru ca pentru orice post vacant este obligatoriu sa se organizeze un concurs.
Dezvoltarea personala si profesionala se remarca a fi o tendinta la nivel mondial. Informarea si dezvoltarea de abilitati precum: comunicare, relatii interumane, armonie fizica si spirituala, motivare, planificare strategica, management organizational si personal, creativitate etc devin indispensabile. Pentru a forma sau gasi oameni care sa aiba toate aceste calitati, firmele investesc sume din ce in ce mai mari.