Subiecte delicate

Scriam in numarul trecut ca, in afara de crizele si scandalurile pe care puterea ni le livreaza la foc automat (si de care opozitia e prea slaba sau inconstienta spre a profita), exista si alt fel de subiecte care ar trebui luate in dezbatere publica si asupra carora ar trebui cel putin meditat adanc. Sunt, insa, incomode pentru personaje importantissime ale momentului si, de aceea, sunt maturate foarte rapid sub pres. In locul lor, cei ce ne conduc – sau, in fine, unii dintre ei si partea „secreta”, sa-i zic asa a acelui sistem ticalosit despre care ni s-au impuiat urechile pana la victoria Aliantei in alegeri – ne servesc ba certuri despre alegeri anticipate, ba scandalul blondei de la Golden Blitz, ba interminabilul proces de intentie intentat premierului pentru telefonul dat procurorului general in scop informal (adica pentru a se informa in legatura cu acuzatiile ce i se aduc lui Patriciu), ba aiuritoarele „inchisori CIA de pe teritoriul Romaniei”, ba dezbateri despre sarmaua ingurgitata de Basescu de ziua lui, ba despre efectul razelor gamma asupra anemonelor, ori influenta traficului rutier asupra vegetatiei de pe santurile patriei. Daca semnele nu mint, suntem in fata unei uriase operatiuni de manipulare, in care s-au angrenat cu entuziasm si politicieni ce se dau seriosi si stiutori nevoie mare, si televiziuni infestate de prezentatori cu morga, de diversi analisti-comentatori si de oengisti mai cunoscuti sau anonimi de-a dreptul, invitati in puzderii de emisiuni, si ziare si ziaristi mai mult sau mai putin portocalii… Nu spun ca toti astia care se dau importanti si zor-nevoie sa ne aiureasca sau, in orice caz, sa ne tina mintile ocupate cu futilitati sunt constienti de operatiunea ai carei pioni sunt. Probabil foarte multi fac fara sa-si dea seama jocurile tragatorilor de sfori.
Sunt, insa, cum spuneam, si subiecte asupra carora nu se insista; dimpotriva, se ocolesc cu mare grija, fiindca sunt intr-adevar grave, unele mult mai grave decat „stifturile” care ni se servesc cu obstinatie. De pilda, afirmatiile repetate ale fostului presedinte Constantinescu, potrivit caruia Romania este singurul stat membru al UE sau in curs de aderare unde puterea reala e detinuta de structuri oligarhice de tip sovietic, mostenitoare ale Securitatii; ca „toti, inclusiv dl. Basescu, sunt oamenii d-lui Iliescu”; ca „dl. Basescu a facut parte din structurile serviciilor secrete de cand era elev in scoala de ofiteri”; ca acelasi personaj „face parte din structuri (structurile „sistemului ticalosit”, sa ne-ntelegem – n. mea) si este produsul structurilor”, la fel ca Theodor Stolojan si fostul premier Radu Vasile; ca eminenta cenusie de la Cotroceni este Dorel Sandor, fost profesor de dezinformare la scoala de Securitate de la Baneasa. Afirmatii grave, nu? Foarte grave! Si Emil Constantinescu a spus ca detine si probe in sprijinul lor. Au devenit aceste afirmatii subiect de dezbatere publica, au fost comentate la televiziuni si in ziarele nationale, au generat reactii, chiar cercetari ale „organelor abilitate”, sa se vada daca
intr-adevar asa stau lucrurile? Aiurea! Au fost ignorate de toti marii analisti ai natiei, de toti marii politicieni, de toti marii justitiari! Mucles total! Pur si simplu Emil Constantinescu a vorbit la pereti!
Alte exemple de subiecte maturate sub pres: cazul FNI, dosarul Flota, jaful de la Rafo, modul ilegal in care oameni din cele mai importante institutii ale sistemului judiciar (Parchetul General, Curtea Suprema de Justitie s.a.) au cumparat la preturi de nimic locuinte de stat in centrul capitalei, prietenia brusca dintre ministrul Monica Macovei si procurorul general Ilie Botos, dupa ce prima ii ceruse capul, contractele cu statul obtinute in Bucuresti de gasca sotului Elenei Udrea, pe vremea cand Basescu era primar general, contractele obtinute dupa instalarea sa la Cotroceni… Astea doar asa, la primul apel la memorie. In legatura cu ele se pare ca e periculos sa se vorbeasca. Va puteti imagina de ce oare?