Romania deloc surprinzatoare

Mai sunt lucruri care sa ne surprinda, sa ne uimeasca in spatiul acesta mioritic, in care suntem directionati cand la deal, cand la vale, pana ne ia cu ameteala? Cred ca, la cate am indurat numai in ultimii, sa zicem, douazeci de ani, nu prea mai putem fi surprinsi cu ceva. Romania nu-i „mereu surprinzatoare”, cum suna o reclama, decat pentru strainii care se incumeta sa se aventureze pe meleagurile noastre, ca turisti ori pentru afaceri. Se bucura ei, la inceput, de palinca, de vin de buturuga, de sarmale si mititei, de „folcloriste”, insa de obicei sfarsesc prin a fugi ingroziti sau dezgustati de aici, de indata ce dau piept cu jecmaneala, tepuiala, balacareala, calcarea in picioare a cuvantului dat, joaca de-a alba-neagra, haloimasul legislativ, spagareala si alte chestii pe care nu le inteleg .
Pentru noi, insa, traitorii pe aceste meleaguri, nu-i deloc suprinzator, de pilda, ca presedintele PD, Emil Boc se declara brusc extaziat de calitatile politice ale Elenei Udrea, fosta consiliera a sefului sau de la Cotroceni. Evident, admiratia asta n-are nimic de-a face nici cu decolteul Lenutei, nici cu pulpele ei la vedere, nici cu suetele de la Golden Blitz si nici cu faptul ca l-a atacat pe primul ministru liberal, facand publice informatii la care a avut acces nu gratie vastei sale culturi generale, nici impresionantelor sale calitati de femeie politica si nici enormei sale inteligente, ci datorita functiei de sefa a Cancelariei Prezidentiale.
Procurorul general Botos si Consiliul Superior al Magistraturii se trezesc sa reactioneze cu o intarziere de sase luni, declarandu-se indignati ca premierul Tariceanu i-a spus primului sa aplice legea. „N-avem nevoie de astfel de recomandari! Noi aplicam legea intotdeauna! Ce-s insinuarile astea?”, s-au ratoit si Botos, si cei de la CSM. In schimb, cand Traian Basescu a declarat ca le-a recomandat acelasi lucru in acelasi caz (al lui Dinu Patriciu) nu s-au mai aratat scandalizati. Au aplecat capetele si n-au zis nici pas! Nici atunci cand Ion Iliescu i-a dat telefon lui Botos, in cazul „Cocaina pentru VIP-uri”, in care era (o mai fi?) inculpat fiul lui Ion Tiriac, nu s-a scandalizat nimeni. Mira, insa, pe vreun roman?
Avem un presedinte care minte! Iar cand e prins cu ocaua mica, mai si recunoaste asta, cu seninatate, constient ca nu i se poate intampla nimic. Imediat, multi politicieni, comentatori, analisti si ziaristi cad pe spate de admiratie: „Dom’le, ce barbat! Ce mare om! Are taria sa recunoasca faptul ca a mintit! Ce politician cinstit! Cata dreptate si cat adevar zac intr-insul!”. Despre faptul ca daca n-ar fi mintit, n-ar fi avut ce sa recunoasca nu se mai pomeneste nimic. Nici despre faptul ca o minciuna are prostul obicei de-a nu ramane singura, ci de a atrage altele. Vasazica, pana la urma, avem un presedinte care nu minte, ci doar isi recunoaste minciuna, cand e dat in vileag sau cand astfel ii mai poate trage una lui Tariceanu. Nimic surprinzator, nu?
Seful Agentiei de Administrare Fiscala, celebrul, de-acum, domn Bodu, explica motivul principal pentru care s-a apucat de pus sechestre pe averile unora, indeosebi din lumea obscura a fotbalului: cica astia sunt „posibili viitori debitori”. Pai, oricine poate fi bagat in aceasta categorie, ca nu se stie cand uitam sau n-avem bani momentan sa platim darile. Si oricine se poate trezi cu sechestru si cu portareii la usa fiindca e „posibil viitor debitor”, nu? E ceva de mirare in procesul asta urias de intentie? Nici pomeneala. Suntem obisnuiti ca reprezentantii statului sa ne priveasca automat drept infractori potentiali.
Partidul National Liberal cere presedintelui Romaniei si Consiliului Suprem de Aparare a Tarii inlocuirea sefilor de servicii secrete, pentru a se respecta promisiunile electorale privind lupta impotriva „sistemului ticalosit”, cum l-a numit dl. Basescu. Interpelat de ziaristi pe aceasta tema, seful statului – adica acelasi personaj care vitupera, pana a ajunge la Cotroceni, impotriva conducerilor respectivelor servicii – a raspuns in stilu-i inconfundabil: „Nu zau! Interesant, ha-ha-ha!”. PD i-a tinut, cum era de asteptat isonul, opinand ca liberalii „s-au cam grabit”. Surpriza? Doar pentru martieni, eventual…
Uniunea Europeana ne-a solicitat imbunatatirea sistemului de achizitii publice si ca procedura prin care se fac aceste achizitii sa fie una perfect transparenta. Stim cu totii de ce. Directorul Companiei Nationale de Autostrazi (care autostrazi?) si Drumuri s-a conformat in felul sau: a trecut la secret toate contractele de achizitii publice pe care le-a incheiat anul acesta. Printre ele, probabil si pe acelea cu patronii de la Golden Blitz, deveniti mari drumari… A cazut cineva de pe scaun de stupefactie? Haide-de, ce, suntem copii?
Mai am exemple, dar ele sunt la fel: deloc suprinzatoare.