De ce oare?

D-na Monica Macovei este, foarte probabil, cel mai apreciat ministru din actualul Guvern. De altfel, intr-un top al notelor date de cititorii unui cotidian central, d-na Macovei se plaseaza pe primul loc, cu o medie de 7,52. Nu pe nedrept, as zice. Nu se poate nega ca d-na ministru a pledat si pledeaza convingator pentru reformarea anchilozatei Justitii mioritice, ba chiar ca a si facut cate ceva in acest sens. Este, oricum, mai credibila decat, de pilda, Rodica Stanoiu sau chiar Valeriu Stoica, doi dintre cei mai recenti predecesori ai sai. In paranteza fie spus, nici nu era prea greu sa fie mai credibila decat acestia. Din pacate, insa, exista cateva chestiuni care umbresc imaginea reformatoarei doamne provenite, cum spune si dansa, din asa-zisele structuri ale societatii civile. Care structuri… dar despre subiectul asta al structurilor si-al societatii civile am mai scris; si probabil voi mai scrie, insa nu acum.
Acum despre petele de umbra din activitatea d-nei ministru. In primul rand, e de spus ca din discursul sau reformist, impotriva coruptiei si pentru aplicarea stricta a legii, au disparut unele teme. Cum ar fi aceea a locuintelor care au trecut ilegal din proprietatea Regiei Protocolului si Patrimoniului de Stat in proprietatea unora de la varful sistemului judiciar din Romania. Da, exista sefi mari din Parchetul General, de la Inalta Curte, de prin serviciile secrete ale fostului „sistem ticalosit” de care presedintele a prins, de cateva luni, mare drag, care au cumparat (desi n-aveau nici un drept legal) locuinte de stat in centrul Capitalei la preturi incredibil de mici. D-na ministru a facut putintel galagie pe tema asta, dupa care a tacut brusc. De ce oare?
Schimbarea procurorului general Ilie Botos, sub mandatul caruia nu s-a facut nimic in instrumentarea cazurilor de spalare de bani si crima organizata, a fost ceruta insistent si vehement tot de d-na ministru Macovei. Pana de curand, cand dl. procuror si-a adus aminte subit de telefonul pe care i l-a dat acum 6-7 luni premierul Tariceanu. De-atunci, d-na Macovei nu mai cere schimbarea d-lui Botos. Dimpotriva, susoteste amical cu el pe la colturi. De ce oare?
Nici nu s-au stins ecourile scandalului casei nationalizate cumparate in 1996 de parintii d-nei ministru desi locuinta fusese revendicata de fostii proprietari (am scris despre manariile comise acum, sub guvernarea portocalie, de unii magistrati de la Curtea Suprema in acest caz), ca a aparut altul. Concret, d-na Macovei a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) anularea integrala a concursului pentru ocuparea posturilor de conducere din parchete si instante, pe motiv ca i s-au plans la minister cativa candidati picati. Daca ne luam dupa asta, atunci putem spune ca au fost picati pe drept! Fiindca trebuiau sa stie ca asemenea plangeri se adreseaza nu catre Ministerul Justitiei, ci la Inalta Curte de Casatie. Si, evident, d-na ministru ar fi trebuit sa stie si dumneaei asta, nu sa comita eroarea de-a cere acelasi lucru la CSM! Mai mult, domnia sa face parte de drept din aceasta structura; cu alte cuvinte cererea sa a fost un soi de „hai sa anulam decizia pe care am luat-o”. Cam penibil, nu-i asa? Daca avea obiectii, le putea ridica in sedinta in care s-a luat acea decizie. Numai ca…
Numai ca s-a descoperit cu acel prilej ca, ocupata probabil cu reforma, d-na Macovei n-a prea onorat Consiliul Superior al Magistraturii cu prezenta. Din cele 36 de sedinte desfasurate in acest an, domnia sa a lipsit de la 19! Sau, mai stii, o fi uitat. De uitat n-a uitat, insa, sa ridice luna de luna indemnizatia de peste 25 de milioane de lei vechi de la acest for. Adica si pentru sedintele de la care a lipsit. Se vede treaba ca este molipsitor exemplul Rodicai Stanoiu, care imediat ce a ocupat portofoliul Justitiei si-a tras pensie de magistrat, desi n-avea dreptul. Si inca ceva: chestionata de un parlamentar in privinta cuantumului veniturilor sale, d-na Macovei a refuzat sa raspunda. De ce oare?