Colectionarul de epitafuri

Brasoveanul Dumitru Vasi-Soimosanu se poate lauda cu faptul ca este unul dintre cei mai buni cercetatori ai monumentelor funerare. Excentricul cercetator a vizitat 220 de cimitire, din intreaga tara, si a cules mii de epitafuri pe care le-a strans in mai multe volume. Din pacate, pama acum nu a putut sa-si publice aceasta lucrare, pentru ca securistii i-au confiscat o buna parte din manuscrise. Mai are doar cateva, cu epitafuri culese din Brasov, Bucuresti, Arad si alte orase ale tarii.
Acesta considera ca cel putin 27 cimitire din tara ar trebui considerate muzee nationale, datorita valorii deosebite a monumentelor funerare, a personalitatilor ingropate si a epitafurilor deosebite.

Apreciat de Noica
Peste 3.000 dintre inscriptiile culese au un continut patriotic, iar despre munca brasoveanului, filosoful Constantin Noica a spus ca este „o nebunie geniala”. De altfel, marele filosof a selectat 127 de epitafuri pe care le-a comentat, sub titlul „intelepciunea romana in inscriptii si epitafuri”, iar in anul 1976 chiar a scris prefata culegerii lui Soimosanu. Din pacate, toata munca lui de-o viata a fost confiscata de Securitate, in timp ce se intorcea cu manuscrisele de la o editura din Bucuresti.
La inceputul lunii decembrie 1987, cercetatorul a trecut prin unul dintre cele mai dificile momente ale vietii sale, caci a participat la inhumarea prietenului sau, filosoful Constantin Noica, care a fost ingropat la Paltinis, in Sibiu.

Batut de rusi si securisti
Pasiunea pentru epitafuri i-a fost desteptata de o intamplare tragica petrecuta in adolescenta, cand a fost nevoit sa doarma o noapte intr-un cimitir. In 1954, pe cand avea numai 14 ani, Dumitru Vasi-Soimosanu a fost retinut de soldatii rusi de la o unitate militara de langa satul natal Soimos, care l-au suspectat ca ii spioneaza. De fapt, adolescentul citea o carte langa caruta cu boi, in timp ce tatal lui taia lemne impreuna cu un consatean. Dupa ce rusii l-au eliberat, dandu-si seama de confuzie, tanarul a fost luat in primire de ofiterii de la Securitate, care l-au batut timp de doua zile incercand sa afle lucruri compromitatoare despre parintii lui si despre sateni. Vreme de doua saptamani, adolescentul nu a putut sa doarma din cauza cosmarurilor, iar intr-o zi, ingrozit de faptul ca securistii l-ar putea aresta din nou, a fugit cu un tren de marfa in Timisoara.
Pentru ca se facuse seara si nu stia cum sa ajunga singur la un prieten de-al sau, Vasi-Soimosanu a fost luat sub aripa ocrotitoare a unor vagabonzi tineri, cu care a dormit in cimitirul de pe Calea Lipovei. Dimineata, primul lucru pe care l-a vazut a fost piatra de mormant pe care era inscriptionat textul : „Aici odihneste marele roman Emanoil Ungureanu, avocat, fost senator, inspector cultural 1846-1929. Recunostinta unui neam vegheaza la mormantul celui ce si-a inchinat viata obstei romane”. Impresionat de acest epitaf, si-a inceput munca de cercetare.

Monumente cenzurate cu dalta
Dumitru Vasi-Soimosanu este convins ca, prin studierea monumentelor funerare, mai exact a epitafurilor, ne putem cunoaste mai bine istoria. In foarte multe cimitire, comunistii au taiat cu dalta orice referire la familia regala si la Dumnezeu. Dupa Revolutie, pe multe morminte pe care se aflau simboluri comuniste, ca secera si ciocanul sau steaua ruseasca, s-au pus in schimb cruci.
In Brasov, cele mai interesante morminte se gasesc in cimitirul Groaveri, in cel al Bisericii Sf. Treime, de pe strada Baritiu, si in cel al Bisericii Sf. Nicolae din Schei. La poalele Tampei isi fac somnul de veci stolnici si boieri din Tara Romaneasca, oameni de cultura si diplomati. Cele mai ingrijite cimitire sunt cel sasesc din Cisnadie, unde locul de veci arata ca un parc, si Micul Panteon de la Lugoj. In cimitirul Belu, din Bucuretti, cercetatorul crede ca este o adevarata rusine, pentru ca nu este pus in valoare asa cum trebuie. Aici sunt imormantati unii dintre cei mai importanti artisti si scriitori, ca Eminescu, Cosbuc, Labis, Caragiale, Calinescu, Zaharia Stancu si Marin Preda. In cimitirele evreiesti din toata tara, Vasi-Soimosanu a descoperit in jur de 80 de epitafuri din poeziile lui Mihai Eminescu, George Cosbuc si Vasile Alecsandri.
In anul 1982, dupa ce securistii i-au confiscat sacosele pline cu manuscrise, Dumitru Vasi-Soimosanu a protestat in fata Hotelului Intercontinental si, drept urmare, a fost arestat pentru trei zile. Securistii au incercat sa afle amanunte din convorbirile acestuia cu Noica si Marin Sorescu, iar mult mai tarziu, in urma unui denunt fals, au incercat sa il acuze ca a incendiat statuia lui Lenin din Bucuresti.

Culegere de bancuri
Recent brasoveanul si-a lansat si o antologie de bancuri politice, numita „Eterna si fascinanta anecdota”. Dumitru Vasi-Soimosanu a strans glume despre George Bush, Clinton, Saddam Hussein, Lenin, Stalin si cativa politicieni romani: Ion Iliescu, Petre Roman si Ceausescu. Prefata antologiei este scrisa de acad. Constantin Balaceanu Stolnici. Dumitru Vasi-Soimosanu a adunat de-a lungul anilor peste 50.000 de anecdote, pe care le-a strans in mai multe volume, toate scrise de mana. Toate anecdotele culese din tara si apoi prelucrate si grupate pe teme formeaza cea mai completa antologie a umorului de la noi din tara. Munca de culegator de snoave a inceput-o pe la sfarsitul anilor ’60 cand, de cate ori pleca in delegatie de serviciu, strangea glume.
Multi academicieni l-au comparat cu un alt umorist de marca, bulgarul Stepan Aleksandrov, decanul facultatii de filologie din Sofia. Insa, antologia acestuia din urma numara doar 18.000 de anecdote, fiind deci cu mult mai redusa decat cea a lui Dumitru Vasi-Soimosanu. Ambasadorul Bulgariei, Kosio Kitipov, si consilierul cultural Livbomir Tailov, au fost incantati de materialul cules de brasovean. In urma ofertei pe care acestia i-au facut-o este mai mult decat probabil ca anul viitor sa se lanseze in Bulgaria volumul „Umorul copiilor”. Pentru ca a avut destule neplaceri cu Securitatea, el isi ascundea manuscrisele care contineau glume cu Ceausescu, de frica perchezitiilor. El este convins ca activitatea lui culturala ar fi fost mult mai bogata daca nu ar fi fost persecutat de Securitate.

Cimitirul personalitatilor
Locul in care se odihnesc cei mai multi dintre oamenii de vaza ai orasului este cimitirul bisericii „Cuvioasa Paraschiva”, din Schei. Multe dintre pietrele funerare de aici au fost declarate monumente istorice. Pe fiecare cruce se poate citi un nume celebru. Sub pietrele funerare, care mai de care mai deosebite, sunt ingropati Andrei Muresanu si sotia sa Susana, Virgil Onitiu – primul director al Liceului Roman Ortodox din Brasov, Sextil Puscariu – primul primar roman al Brasovului, George Baiulescu – fiul ctitorului bisericilor „Cuvioasa Paraschiva” si „Adormirea Maicii Domnului”, Bartolomeu Baiulescu, pictorul Misu Popp, Iacob si Aurel Muresianu -directori ai Gazetei de Transilvania.

Morminte ciudate
CAVOU CU TERMOPAN. Unele dintre cele mai ciudate monumente funerare pot fi vazute in „Sf. Treime” din Schei. La intrarea in cimitir troneaza o adevarata „casa de veci”, construita deasupra cavoului, din termopan, cu geamurile imitand vitraliul. Picturile reprezinta scene din Vechiul Testament si reproduceri dupa Michelangelo. Interiorul „monumentului” este mobilat, fiind dotat cu covor persan, masuta si scaunele de marmura, pe care, alaturi de vazele cu flori asezate pe mileuri, troneaza poza decedatei. Un monument asemanator poate fi vazut si in Cimitirul Municipal.
ELICE PENTRU AVIATORI. Printre monumentele mai ciudate se numara si cateva cruci ale fostilor aviatori, carora li s-a atasat cate o elice de avion. In cimitirul bisericii „Sf. Treime” la capul locotenentului comandor Ioan Milu troneaza o elice albastra. Si in Cimitirul Municipal, colonelului aviator Vasile Morariu i-a fost asezata deasupra mormantului o elice.
EPITAFURI VESELE SI TRISTE. Epitafurile de pe mormintele din Cimitirul Central transmit mesaje naive sau chiar macabre: „trecatori, fiti fericiti ca sunteti vii” sau „suflet bland de toti iubit, o soarta vitrega ni te-a rapit, schimband peste a noastra vrere, iubirea-n jale si durere.” Un epitaf mai deosebit se poate citi in cimitirul bisericii „Cuvioasa Paraschiva”. Mormantul ii apartine lui Marius Popescu, omul care a tinut ca inainte de moarte sa-si inscriptioneze ironic pe piatra funerara toate functiile cu care fusese „investit” in timpul vietii: „Marius Popescu, Erou, Director general, Poet, Om de serviciu, Primul sol al Ardealului”.