La comanda

Nu e zi de la Dumnezeu sa fim scutiti de ecourile luptei pentru putere intre Traian Basescu si uneltele sale din PD, PNL si, mai mult ca sigur, din unele structuri ale „sistemului ticalosit”, pe de o parte, si restul lumii politice, precum si presa care nu-i canta in struna presedintelui, pe de alta.
In lupta asta, ofensiva impotriva PNL, avand ca prim scop indepartarea lui Calin Popescu Tariceanu de la sefia acestui partid si din functia de prim-ministru, a inregistrat un nou asalt, initiat de pescuitorul in ape tulburi Valeriu Stoica. Este, daca nu ma insel, a doua iesire din acest an a fostului presedinte liberal impotriva actualului. De data aceasta, Valeriu Stoica lanseaza, la inceputul unui articol publicat in ziarul „Ziua”, un „carlig” menit sa surprinda „ modul in care se va face tranzitia in PNL catre faza post-Tariceanu”. Formularea asta vrea sa induca ideea ca soarta politica a premierului este deja transata in laboratoarele puterii, ca zilele sale in fruntea partidului si Guvernului sunt numarate si ca inlocuirea sa nici nu mai merita discutata, ci doar modul in care va evolua PNL catre „faza post-Tariceanu”.
Dand dovada de un rar spirit de camaraderie si de o moralitate fara cusur (glumesc, desigur), Valeriu Stoica incearca sa faca un soi de rechizitoriu colegului sau de partid, acuzandu-l ca sub conducerea sa „PNL a ratat ceea ce trebuia sa fie cel mai fast moment al istoriei sale postbelice. Mai mult, erorile in planul vietii de partid au fost dublate de o serie de greseli majore in actul guvernarii. Si mai grav, suspiciuni de coruptie incep sa pluteasca din ce in ce mai mult in jurul numelui PNL”. Va sa zica, grav, foarte grav, si mai grav… Ca sub conducerea aceluiasi Tariceanu PNL a devenit partid de guvernamant n-are nici o importanta pentru V. Stoica, din moment ce nici macar nu aminteste acest amanunt. El e ingrijorat, in schimb, de ceea ce numeste „criza finala” a partidului si de timpul ramas pana la declansarea acesteia. Fiindca, scrie Stoica, jucandu-se de-a urmasul Mamei Omida, celebra „clarvazatoare”, momentul aprilie 2006 nu va aduce o „reanimare electorala” a PNL, Basescu nu va face nici o eroare majora care sa-i permita lui Tariceanu o „relansare”, incercarile de a demonstra ca intre PD si PNL decalajul nu este asa de mare nu-si vor atinge scopul, iar PD „nu va accepta sa se scufunde alaturi de liberali, cu bolovanul Taricanu agatat de gat”. Plus ca nici Basescu nu va accepta sa i se „deconteze” si lui neimplinirile guvernarii, pe care liberalul Stoica le pune exclusiv pe seama presedintelui sau de partid. Frumoasa exprimare, nu-i asa? Ca de la liberal la liberal.
Ce vrea Valeriu Stoica dupa aceasta incercare de analiza ghidonata vizibil in asa fel incat sa conduca la concluzia pe care o vrea? Se stie: indepartarea lui Tariceanu si disparitia PNL, prin topirea sa in PD, adica punerea liberalilor la dispozitia lui Traian Basescu. Asta, potrivit lui Stoica, se cheama „supravietuirea”, „salvarea” partidului. Deloc intamplator, lui i s-a alaturat imediat un alt fost presedinte al liberalilor, Theodor Stolojan – om aflat pe statul de functii al Administratiei Prezidentiale – care si-a inclestat falcile si-a cugetat printre dinti ca PNL merge intr-o directie gresita. Adica, mai pe sleau, nu urmeaza calea indicata de seful lui Stolojan de la Cotroceni. Asa ca nici macar nu merita sa se mai intrebe cineva la comanda cui s-au produs iesirile astea publice.