Un lider in-credibil

Nu stiu altii cum sunt, dar eu nu-l pot lua pe Mircea Geoana in serios oricat m-as stradui. Conteaza, e drept si faptul ca un om care il cunoaste mai bine decat mine – ma refer la Ion Iliescu – l-a facut „prostanac”, apoi si-a mai indulcit tonul si-a vorbit despre „lipsa de experienta” a celui care, gratie jocurilor de culise, l-a invins in competitia pentru sefia PSD. Dar prestatia sa ca lider de partid, si inca al unuia important, da puternica impresie ca functia aceasta este o palarie mult prea mare pentru dl. Geoana. El pare, de multe ori, un copil cu palaria pe ochi, incaltat si imbracat cu pantofii si costumul tatalui, un copil care isi ingroasa vocea si se straduieste din rasputeri sa dea impresia de adult.
Cand apare la televizor, dl. Geoana nu zambeste niciodata. Isi ia mereu o figura grava, preocupata, are o atitudine martiala, scortoasa. Sau, dupa expresia unui amic de-al meu, e un tip solemn, pe care nimic nu-l poate face sa-si desclesteze maxilarele mai mult de-un centimetru. Ca tot politicianul, dl. Geoana nu are dubii. Sau, daca le are, se fereste ca de foc sa le exprime. Vrea ca electoratul sa-l perceapa drept un tip matur, hotarat, energic, ultracompetent in tot si-n toate, virtuos si, in primul rand, serios. Un barbat adevarat, care inspira incredere. Din pacate, insa, pentru o parte a populatiei efectul este taman pe dos. Vazandu-l la televizor pe liderul PSD, sunt unii – recunosc, ma numar si eu printre ei – pe care ii pufneste rasul, iar impresia pe care de multe ori o lasa este una cam ridicola. Si, fiindca veni vorba despre televizor, se vede treaba ca nu numai Traian Basescu este un fan al acestuia. Si dl. Geoana pare ca isi petrece zilele cu ochii lipiti de ecran. Si cum se da vreo stire despre Basescu sau despre PSD, hop, isi aranjeaza cravata si tusti! in fata camerelor de luat vederi, sa spuna si el ceva. Nu prea e un mod profesionist de-a face politica, trebuie sa recunoasteti.
De altfel, de cand a pierdut puterea, PSD nu face o politica activa, ci una reactiva. Altfel spus, accepta sa joace dupa cum ii canta altii.
Mircea Geoana – nu stiu daca e ideea lui sau a fost sfatuit de oarece consilieri – se straduieste sa aiba si sa imprime partidului un aer razboinic. Cuvinte din vocabularul militar – lupta, sabii scoase din teaca, armament, munitie s.a.m.d. – sunt prezente frecvent in discursul sau. Din nefericire, iarasi creeaza impresia unui copil ce se joaca de-a razboiul, cu o sabiuta de lemn, cu masinute si cu omuleti de plastic. Cat e de credibil? Nu e mai degraba in-credibil?
Dl. Geoana mai are o dorinta: sa nu mai fie perceput drept liderul de fatada al unui partid in care colcaie coruptii. Si are impresia ca asta se poate rezolva nu printr-o mare operatiune de curatenie (pe care, de altfel, nici nu are destula putere s-o efectueze, chiar daca ar vrea), ci printr-un simplu ordin al sau catre subordonati, pornind de la pilda teoreticului sau adversar: „Asa cum Traian Basescu a cerut ca Romania sa nu mai fie considerata o tara corupta, asa nici noi sa nu mai acceptam nici o secunda ca cineva sa ne spuna ca PSD este un partid corupt!”. Ei, vedeti ce simplu era?