Banii nostri, adica banii lor

V-am mai spus, in acest colt de pagina, povestea tancului romanesc postrevolutionar, asa ca, pentru inceput, am s-o rezum, doar. Prin anii ’90 s-a facut mare tam-tam cu proiectul unui tanc modern, care ar fi relansat industria de armament. In prima faza, s-au cheltuit niste milioane (multe) de dolari pentru achizitionarea din strainatate a unor piese pentru supertancul asta mioritic- turele, in principal, daca bine imi amintesc. Dupa operatiunea asta, nu s-a intamplat nimic o perioada, in care echipamentele cumparate s-au uzat fizic si, probabil, moral. Pe urma, s-a auzit ca cineva de pe la Ministerul Apararii ar fi dispus „la loc comanda”: tancul nu se mai face. Pai, si fara interventia asta, tot nimic nu se petrecuse, decat ca se cheltuise aiurea un purcoi din banii nostri, ai contribuabililor. Despre eventuale comisioane incasate pentru perfectarea acestei afaceri n-am auzit, dar nu m-ar mira. Dupa o alta bucata de vreme, un alt oficial a anuntat ca mai-marii armatei s-au razgandit iarasi: vor sa reia neinceputa fabricare a supertancului mioritic. Si ca, pentru inceput, ar vrea cam 100 de bucati, daca memoria nu-mi joaca feste. Drept pentru care s-au mai cumparat niste echipamente: vreo 300 de tevi de tun si alte marafeturi. Inca niste milioane de dolari. Nu, tunul proiectat cu era unul cu trei turele, cum ati fi tentati sa credeti. S-au cumparat mai multe sa fie acolo, in rezerva. Sau or fi fost comisioanele mai substantiale la o comanda mai mare… In fine, dupa inca un timp, s-a modificat iarasi schimbarea: nu se mai fac tancuri. Pe urma, iar: cica se fac. Apoi nu mai stiu, ca m-am plictisit de razgandeala si n-am mai urmarit subiectul.
Mi-am amintit ieri de povestea asta, citind ca fabrica de armament de la Mizil a cheltuit o caruta de bani – vreo 400.000 de euro numai in acest an – pentru a face reclama unei asa-zise „masini de lupta”, adica tot un soi de tanc, dupa cum arata in poze, care costa 3,2 milioane de dolari bucata. Unde credeti, insa, ca se face reclama acestei unelte de distrugere? In trei cotidiane de la Bucuresti, dintre care doua sunt conduse de un ziarist binecunoscut ca avand lipici la „cascaval”, iar al treilea unui om politic aflat, cu partidul sau minuscul, in coalitia de guvernamant! Evident, publicul-tinta al acestei campanii publicitare nu poate fi altul decat cel constituit din cititorii respectivelor publicatii, adica, in zdrobitoarea lor majoritate, romani medii cu salarii de 5-7, hai 10 milioane de lei vechi pe luna… vreo 200-300 de euro. Poate si mai mult, poate si mai putin. Printre cititorii celor trei ziare sunt si oameni de afaceri, patroni de intreprinderi mici si mijlocii, politicieni, militari, elevi, studenti, pensionari. Toti acestia sunt invitati, indirect, sa cumpere „Masina de lupta blindata MLI84M”, cu tot cu tunul aferent! Haios, nu? Cine plateste? Evident, stiti raspunsul: noi, contribuabilii cocosati de taxe, impozite si alte contributii la stat.
Mai vreti exemple despre felul in care banii nostri se transforma in banii lor? Poftiti: la ora actuala, CFR SA e in faliment nedeclarat. Are zeci de mii de miliarde datorii la stat si la fuznizori. A oprit impozitele angajatilor si nu le-a virat mai departe. In schimb, sub un fost director, fugit acum din tara, a cumparat, printre altele, la preturi exorbitante, „suruburi de lux”, butasi de trandafir, „capace-minune” de WC si chiar – n-o sa va vina sa credeti – costume de scafandru pentru ceferisti!!! Astea sunt doar cele mai flagrante exemple de achizitii. In paralel, mai mult ca sigur din tunurile astea, ex-directorul si-a tras vila, gradina zoologica, masini, iar restul de bani i-a plasat in strainatate ori i-a luat cu el cand a fugit. Fostul sef de la CFR a fost pus in functie de pesedistul Miron Mitrea si confirmat de pedista Anca Boagiu. Acum, Ministerul portocaliu al Transporturilor, ghidonat de un alt pedist, iubitorul de mineriade Dobre, pregateste incao lovitura contribuabililor: majorarea cu 4.600 de miliarde de lei vechi a capitalului social al CFR SA. Bani de la buget, adica banii nostri, nu ai d-lui Dobre. Asta, pentru a se acoperi o parte din gaura lasata de infractorul pe care PSD si PD l-au tinut in brate. Altfel spus, fraierii platesc, smecherii profita. Ca si in cazul fondurilor aflate la dispozitia maharilor sindicali, provenite din cotizatiile celor aproximativ trei milioane de sindicalisti, din banii perceputi pentru fondul de greva si din afacerile derulate de firme ale sindicatelor. Bani de care sindicalistul simplu nu stie nimic. Lui i se inchide gura cu cate un pachetel de 8 Martie si de Craciun. Un calcul sumar arata ca in vistieriile sindicatelor intra lunar peste 220 de miliarde de lei. Cand sunt intrebati despre destinatia acestor bani, maharii sindicali se incurca in cifre si explicatii balbaite. Asta, cand nu se enerveaza si incep sa tipe si sa-i injure pe obraznicii care indraznesc sa le ceara socoteala.