Dessous-uri de caracter

Pe vremea comunistilor, exista, dupa cum unii isi mai aduc aminte, Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste, care veghea ca arta, cultura, invatamantul sa nu cumva sa iasa din tarlaua ideologica. Ba chiar se impunea ca nu doar invatamantul, ci si literatura, muzica, pictura, sculptura sa aiba „valente educative”, si anume in spiritul „eticii si echitatii socialiste”. Cainele de paza al acestor directive era cenzura. Acolo lucrau niste tovarase si tovarasi care – in privinta literaturii, de pilda – aveau misiunea de-a peria textele „incorecte politic” sau de-a le interzice cu totul. Cenzorii aveau chiar si o lista de cuvinte interzise: frig, foame, intuneric si-asa mai departe. Plus ca existau subiecte despre care n-aveai voie sa scrii decat de bine, respectiv de rau, si asta nu cum doreai, ci dupa un tipic batut in cuie de partidul comunist.
Amintirile astea neplacute mi-au revenit din cauza a ceea ce s-a intamplat la Consiliul European de iarna, de la Bruxelles, intre presedintele Traian Basescu si premierul Tariceanu. A fost inca un episod din razboiul de uzura pe care primul l-a declarat celui de-al doilea inca din primele zile de dupa investirea Guvernului. Daca, insa, pana acum asalturile basesciene se consumau la Bucuresti si la Maracineni, de data asta dl. presedinte a aratat ca nu se sfieste absolut deloc sa-si arate desouss-urile caracteriale si prin Europa. Concret, la o conferinta de presa de la Buxelles, premierul, intr-o intalnire a grupului social-liberalilor europeni, a afirmat ca Romania trebuie sa aduca in atentia UE si „problema perspectivei europene a Moldovei”. A adaugat ca acest punct de vedere il sustine impreuna cu presedintele Romaniei. Imediat, Basescu a sarit ca ars, si l-a intrerupt pe Tariceanu cu un gest teatral. Pe urma, pe un ton dramatic, a cerut ziaristilor sa opreasca aparatele de inregistrare si „sa nu se consemneze aceasta declaratie referitoare la Republica Moldova, pentru ca ar face mai mult rau decat bine intereselor Romaniei”. Este inutil de spus ca premierul a ramas interzis, s-a albit la fata si n-a mai scos un cuvant.
Pe parcursul acestui an, insa, Traian Basescu a facut afirmatii repetate in legatura cu necesitatea ca autoritatile de la Bucuresti sa intervina pentru a sustine integrarea europeana a Basarabiei (sau, ma rog, a Republicii Moldova, pentru a fi „corect politic”). Afirmatii mult mai apasate decat aceea a premierului. A mers pana acolo incat s-a declarat avocatul Chisinaului pe langa Uniunea Europeana! Manifestarile astea publice ale sale n-au afectat, nu-i asa, „interesele Romaniei”. Dimpotriva, mai stii, or fi servit acestor interese. De afectat, le afecteaza numai cand vorbeste premierul.
Dincolo de aceasta contradictie si dincolo de grosolania caracteristica unui om si politician cu manierele lui Basescu, mesajul pe care l-a transmis lui Tariceanu si, in general, romanilor, a fost acesta: „Subiectul numit Republica Moldova nu-i al vostru, ci al meu, al urmasilor mei si-al urmasilor urmasilor mei, in vecii vecilor! Asa ca mucles! ”. Altfel spus, prezidentul a procedat precum cenzorii comunisti, interzicand oricui sa faca vreo declaratie referitoare la Moldova. Sau precum acele vietuitoare teritoriale care isi marcheaza perimetrul si vegheaza cu coltii si cu ghearele sa nu patrunda vreun concurent in el. Si, dupa cum este de acaparator dl. Basescu, teritoriul pe care si-l va revendica va creste precum voinicul din poveste… Singura problema este ca noi, ceilalti, va trebui sa ne restrangem tot mai mult. Dar, in definitiv, asta va fi problema noastra, nu a sa.