ISTORIA BRAȘOVULUI. Cum îi spune dealului de După Ziduri și de ce?

Deși s-a înrădăcinat ideea că, în perioada medievală și ulterior, Brașovul a fost un oraș al comercianților, realitatea este alta: pe lângă renumele de centru negustoresc, burgul s-a afirmat ca un mare centru al producției de mărfuri și a rămas așa vreme de secole (până de curând, istoricește vorbind…). O dovedesc puternicele bresle meșteșugărești (în 1798, de pildă, aici existau 43 de bresle, din care făceau parte 1.227 meșteri, cu calfele și ucenicii aferenți), iar după desființarea breslelor – avântul întreprinderilor industriale.

Între meșteșuguri, cel al producerii textilelor ocupa un loc de frunte (meserii precum tunzător de postav, postăvar, pânzar, vopsitor fiind la mare căutare). În 1774, de exemplu, doar breasla pânzarilor din Brașov cuprindea 135 de maiștri, 83 fii de maiștri, 45 de calfe și 37 de ucenici. În 1792, numărul lucrătorilor salariați din domeniul textilelor era de aproximativ 1.500.

De acest meșteșug se leagă și denumirea dealului ce se înalță După Ziduri și pe care se află Turnul Negru și Turnul Alb: Dealul Romurilor (sau „Pe Romuri”). De ce? Pentru că pe acest deal erau instalate „romurile”, adică un fel de rame pe care se intindeau pânzeturile, pentru uscat și albit. „La dreapta vedem întinderile și uscătoarele de postav numite romuri, întrebuințate de postăvari și flanelari pentru întinderea și uscarea producțiilor meserii lor”, se menționează în volumul „Călăuz al streinului prin Brașov și regiunea dimprejur”, editat în 1891 de Comitetul Oficial de Informație pentru Streini.

Ca fapt divers, zona se mai numea Dealul Omizilor (Raupenberg).

(credit foto 2,3: Arhivele Naționale Brașov)