Moartea nu e „fun”

Dacă vreți o dovadă (sau, mai corect spus, încă o dovadă) a modului în care ne privesc pe noi – contribuabilii la bugetul Ministerului Sănătății și plătitorii de asigurări de sănătate – mai-marii acestui sistem, ascultați, citiți sau recitiți, vă rog, declarația dată la Radio France International de cel care ocupă funcția de șef Serviciu Relații cu Asigurații, Presă și Purtător de Cuvânt la Casa Națională a Asigurărilor de Sănătate, un anume Daniel Osmanovici: „Oamenii mor și cu un sistem, și fără un sistem. Nu vreau să sune cinic, dar nu e o chestiune pe care să o spunem acum – pentru că a picat sistemul, se întâmplă cele mai mari nenorociri de pe planeta Pământ fix în România”.

Când a venit declarația asta – care, da, a sunat foarte cinic! – ? În cea de-a 17-a zi de nefuncționare (a „n”-a situație de acest fel) a Platformei Informatice a Asigurărilor de Sănătate (PIAS), adică a sistemului național care gestionează funcționarea cardurilor de sănătate și după ce acest Osmanovici fost întrebat ce se întâmplă cu oamenii grav bolnavi, care riscă să moară din cauza lipsei de asistență medicală și medicamente.

Nu știu în baza a ce a devenit purtător de cuvânt al Casei Asigurărilor de Sănătate acest Osmanovici, care scrie (în declarația de avere) că posedă, între altele, un autoturism „Mitubishi” și se descrie drept „tată, sportiv amator, prezentator tv, blogger și vlogger, interesat de lucruri cool, mâncare bună și fun”, dar ce constat este că e plătit cu o leafă foarte bună, din banii noștri, ai asiguraților, pentru a ne sictiri (da, ăsta e cuvântul) în asemenea hal. E drept, boala, suferința, moartea nu sunt „cool”, nu sunt „fun”, poate de-aia nu-l interesează și le ia așa, la preț de matineu. Până la ora la care scriu, insul nu a retractat declarația, nu și-a cerut scuze, doar a zis că a fost „interpretat greșit”, ba chiar a părut cumva iritat că presa a difuzat ceea ce el a declarat presei. Și nici instituția pe care o reprezintă nu l-a dat afară, ba nici măcar nu s-a disociat de afirmație. Rezultă, așadar, că asta e poziția oficială a Casei Asigurărilor de Sănătate: ori cu sistem ori fără el, tot aia e, oamenii mor, că n-o să trăiască cât lumea.

Păi, atunci, există o întrebare de bun simț în acest context: dacă e tot aia, ce rost mai are sistemul cardului de sănătate, care a costat până acum, înțeleg, aproape 90 de milioane de lei, plus TVA? Pur și simplu n-am avut și nu avem nevoie de el! E inutil! Și încă o întrebare: de ce am plătit și plătim, în fiecare lună, un procent semnificativ din veniturile noastre pentru acest sistem inutil? Doar pentru a primi în schimb, pe banii noștri, mostre de cinism de la un posesor de „Mitubishi”??