7 ianuarie – Soborul Sfântul Ioan Botezătorul

Imediat după praznicul împărătesc al Botezului Domnului, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte, în mod firesc, Soborul Sfântului Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului, care a primit de la însuşi Hristos mărturia că el era „cel mai mare dintre toţi oamenii născuţi din femeie” şi cel dintâi între Proroci, care stă la graniţa dintre cer şi pământ şi uneşte Vechiul şi Noul Testament.

Despre Sf. Ioan, cel mai mare dintre profeţi, glasul care striga în pustie „Gătiţi calea Domnului”, scriu toţi cei patru evanghelişti. Naşterea lui s-a aflat în strânsă legătură cu naşterea Mântuitorului Hristos şi a fost deopotrivă un eveniment miraculos, anticipat tot de Arhanghelul Gavriil. Arhanghelul. Gavriil se coboară din nou oamenilor ca să le arate ce trebuie să creadă despre fiul lui Zaharia şi al Elisabetei: „Va fi mare înaintea Domnului”. Dumnezeu Însuşi, prin gura profetului Maleahi, îl recomandă pe Sf. Ioan ca sol, ca martor, ca vestitor, când zice: „Iată, eu trimit pe Îngerul Meu care va găti calea înaintea feţei Mele”. Întâmplările minunate din viaţa celui numit Înaintemergătorul Mântuitorului încep încă înainte de aducerea lui pe lume. Pe lângă vestirea naşterii sale de către înger, o femeie stearpă, Elisabeta, îi dă viaţă, tatăl său, preotul Zaharia, proroceşte, iar pruncul se umple de Duhul Sfânt. Pe când încă se afla în pântecele maicii sale, el a tresărit de bucurie în preajma lui Mesia, pe Care Îl purta în ea Prea Sfântă Maica Domnului, venită în vizită la verişoara ei, Elisabeta. La maturitate, Sf. Ioan, „de care lumea nu era vrednică”, s-a retras în pustiu, acoperit cu o haină din păr de cămilă şi încins cu o curea de piele (aceasta semnificând stăpânirea tuturor pornirilor trupeşti). Regăsind, ca un nou Adam, starea de armonie a firii noastre create pentru a se dedica numai lui Dumnezeu, el se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică şi îşi ţinea în contemplare mintea netulburată de grijile acestei lumi. În jurul anului 27 după Hristos, Sf. Ioan şi-­a început misiunea de propovăduire şi botezare la râul Iordan, atrăgând mulţi discipoli prin austeritatea vieţii lui, stilul predicaţiei, radicalitatea şi profunzimea mesajului. Pentru că poporul se întreba dacă nu cumva era el Mântuitorul aşteptat de atâtea generaţii, Ioan le spune: „Eu vă botez cu apă, dar vine altul mai mare decât mine, El vă va boteza cu foc şi cu Duh Sfânt”. Apogeul misiunii sale l-a constituit momentul în care Însuşi Iisus a venit la Iordan spre a fi botezat de Ioan, ceea ce a însemnat recunoaşterea prin Botez şi Teofanie (Revelarea Sfintei Treimi) a mesianităţii Mântuitorului, a calităţii Sale de autentic restaurator al întregii naturi umane.

Sărbătorit de mai multe ori peste an

Biserica, atât în Răsărit, cât şi în Apus, i-a consacrat câteva sărbători importante: Soborul Sf. Ioan Botezătorul (7 ianuarie), Naşterea lui Ioan Botezătorul (24 iunie) şi Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul (29 august), la care se adaugă alte trei sărbători, în calendarul ortodox. Anual, la data de 24 iunie, se celebrează în lumea creştină naşterea lui Ioan Botezătorul, o mare excepţie făcută acestuia, întrucât sfinţii şi martirii sunt comemoraţi în ziua morţii lor, considerată a fi ziua naşterii lor pentru Împărăţia Cerurilor. De aceea, Sfântul Ioan Botezătorul este considerat cel mai mare dintre sfinţi.