Tradiții și interdicții, de Schimbarea la Față

Schimbarea la Faţă a Mântuitorului este una dintre cele mai mari sărbători creştine, numărându­-se printre praznicele împărăteşti (cele închinate lui Iisus Hristos), drept care, deşi e post, se dă dezlegare la peşte. În calendarul popular se sărbătoreşte Preobrejenia, ziua în care vara îşi întoarce faţa spre toamnă (totuşi, asta se potriveşte mai bine cu calendarul pe stil vechi, rămas în urmă cu 13 zile). În popor există credinţa că acela care se roagă în această zi să scape de un viciu, de o patimă, va reuşi.

Praznicul Schimbarea la Faţă a Mântuitorului Iisus Hristos este prin excelenţă sărbătoarea îndumnezeirii firii omeneşti şi a participării trupului trecător la bunătăţile veşnice. Cei care au sărbătorit Schimbarea la Faţă a Domnului (noaptea dintre 18-19 august – pe stil vechi) pe Muntele Tabor povestesc că, în timpul Sfintei Liturghii, se coboară asupra mănăstirii ortodoxe un nor luminos, care nu are caracteristicile unui nor obişnuit. Norul apare o singură dată pe an, întotdeauna în acelaşi loc, în direcţia Nazaretului, şi la aceeaşi vreme, până noaptea târziu.
Denumirea în limbă greacă a sărbătorii este Metamorphosis (transfigurarea). Sfântul Antim Ivireanul o numeşte sugestiv Dumnezeiasca Înfrumuseţare a lui Hristos.

Preobrejenia

Schimbarea la Faţă mai este numită şi Obrejenia, Preobrejenia sau Preobrajenia (sau Probejenia ori Probajenia), ce vine din slavonă şi înseamnă transformare, schimbare. Dată fiind importanţa sărbătorii, deşi e Postul Adormirii Maicii Domnului, se dă dezlegare la peşte şi se obişnuieşte să se ducă la biserică şi struguri pentru pomenirea morţilor. S-au născut unele tradiţii legate de fenomenele meteorologice. Astfel, Probejenia marchează hotarul dintre vară şi toamnă în calendarul popular românesc (care se potriveşte mai bine cu calendarul pe stil vechi, rămas în urmă cu 13 zile), a întoarcerii verii cu faţa spre toamnă şi se fac în această zi se fac observaţii meteorologice în legătura cu toamna ce urmează. De acum înainte, iarba nu mai creşte, păsările se pregătesc să plece spre ţările calde, insectele se pregătesc să intre în pământ. Frunzele copacilor încep să ruginească. Dacă în Ziua Schimbării la Faţă vremea este însorită şi plăcută, toamnă va fi una roditoare şi îmbelşugată. În schimb, dacă plouă, toamna va fi una mohorâtă. În popor se spune că, dacă în postul Adormirii Maicii Domnului plouă mult, iarna care va veni va fi una plină de ninsori. În popor există credinţa că acela care se roagă să scape de un viciu, de o patimă, în această zi, va reuşi. Îşi pot sărbători onomastica cei cu numele David sau Cristina.

Superstiţii legate de această zi

În satele româneşti încă mai este păstrat viu spiritul acestei sărbători, de care sunt legate o serie întreagă de obiceiuri, tradiţii şi superstiţii. Se spune că cei care nu ţin această sărbătoare vor fi uscaţi şi gălbejiţi ca florile care de acum încep să se veştejească. Cine spală haine în această zi va fi năpădit de păduchi şi ploşniţe. Fetelor care se spală în această zi nu le mai creşte părul, aşa cum nu mai creşte iarba. Despre oamenii care nu-şi văd umbra capului la răsăritul soarelui, în dimineaţa zilei, se spune că vor muri până la sfârşitul anului. În această zi nu este bine să te cerţi cu nimeni şi nici să fii certat de către cineva, că aşa vei fi tot anul. Femeile însărcinate, dacă vor ţine această zi, vor avea o naştere uşoară şi copii sănătoşi. În această perioadă se sfinţesc grădinile, boabele de grâu pentru semănat, recoltele. Credincioşii duc la biserică prinoase din roadele pe care le au pentru a fi binecuvântate de preot şi împărţite celor sărmani. De asemenea, viii nu trebuie să-i uite nici pe cei trecuţi dincolo, ci să facă pomană în amintirea şi pentru sufletul acestora. Este bine ca, până la această dată, ţăranii să termine de cosit şi de adunat fânul. De acum încolo iarba şi florile doar îmbătrânesc, diminuând calitatea furajului. Acum se culeg şi ultimele plante de leac. În această zi se poate începe şi gustatul boabelor de struguri. Deşi încă nu sunt coapte şi ţi se strepezeşte gura de la ele, tradiţia le atribuie un rol vindecător şi se spune că sunt bune de leac pentru cei care au intestinele sensibile. Totodată, apicultorii cred că această sărbătoare este un bun prilej pentru aducerea stupilor acasă în vederea evaluării producţiei de miere, întrucât florile nu mai au dulceaţa şi aromele primăverii.

O veche superstiţie spune că nu e bine să te mai scalzi în apele repezi de munte, că apele se răcesc, iar cerbii vin să le spurce şi creşte riscul îmbolnăvirilor. Tot de acum este bine să nu se mai doarmă afară.

Citiți și:

Schimbarea la Faţă, minunea de pe Muntele Taborului