BRAȘOV. In memoriam Lucia Bunaciu

„Zilele trecute s-a dus la Domnul o doamnă adevărată, o doamnă a culturii brașovene, d-na Lucia Bunaciu, strănepoata lui Iacob Mureșianu și nepoata compozitorului cu același nume.
Pe doamna Bunaciu, vlăstar al Mureșenilor am cunoscut-o în anul 2000, imediat ce m-am angajat la Muzeul „Casa Mureșenilor”. Și aș putea spune că a a fost si va rămâne un exemplu pentru mine și toți colegii mei. O doamnă ce a trecut prin multe greutăți în viață, ce a trăit istoria pe viu și care a rămas cu Onoare, Credință și Verticalitate  până în ultima clipă a vieții sale.
De numele doamnei Bunaciu se leagă numele Mureșenilor, fiind nepoata compozitorului și profesorului Iacob Mureșianu, ce a activat în domeniul muzicii la  Brașov, Năsăud și Blaj. Soarta a făcut ca după Dictatul de la Viena, pe când era studentă la Cluj, să fie nevoită, alături de mama sa, pianista Lucia Mureșanu să vină la Brașov. La Brașov mutându-se de la Cluj și Academia de Științe Economice pe toată perioada războiului.
Brașovul îl cunoștea, având verișori, pe un Mircea Gherman, viitorul prim custode al Muzeului ”Casa Mureșenilor”, dar și unchi și mătuși de care era atașată. După încheierea războiului, au urmat alți ani grei, după ce o perioadă a fost profesoară în orașul nostru, ajunge ca familia ei să fie considerată „burgheză” de către comuniști și Lucia, tânăra profesoară, ajunge să lucreze într-o tăbăcărie, membrii familiei Mureșenilor având probleme, fiind supuși la interogatorii și presiuni din partea noilor autorități proletare.
Sprjin a avut din partea soțului, Ioan Bunaciu, fostul director al Băncii Naționale – filiala Brașov, care și el a ajuns fără serviciu o perioadă, după care regimul comunist reangajându-l, nepricepuți, fiind, tovarășii la finanțe-bănci.
Dacă în perioada comunistă d-na Lucia Bunaciu nu a putut, nu a avut voie să se manifeste public decât rareori, după 1990 a participat la multe activități ale muzeului, iar în anul 1998 și-a adus contribuția, alături de d-na Sanda Maria Buta la înființarea muzeului Mureșenilor de sine-stătător. În cei aproximativ 20 de ani de când o cunosc, m-a ajutat pe mine si pe colegii mei mult, enorm, aș putea spune că nu a fost expoziție, mai ales cele cu tematică pe familia Mureșenilor, pe fotografie veche, pe hărți, copilăria de altădată la care Doamna culturii brașovene să nu își fi adus contribuția. Îmi amintesc de zecile de interviuri, la care eu eram, cu onoare aș spune „impresar”, radiouri de la București, ziare și reviste, televiziuni, studenți și oameni de cultură ce i-au călcat casa, un adevărat muzeu. Iar doamna Bunaciu, cu o energie debordantă, ne ducea într-o lume aparte, din perioada dinainte de Unire, în perioada interbelică și în comunism. Știa atâtea lucruri interesante d-na Bunaciu, cu o cultură zidită de generații întregi. Aș putea-o  compara, prin cultura și domeniile vaste pe care le cunoștea cu istoricul Neagu Djuvara, cel și el plecat de curând la Dumnezeu, și cu care coresponda în ultimii ani.
Ultima dată am văzut-o pe doamna Bunaciu înainte de Crăciun, când, ca de obicei, mergeam toți colegii la colindat. I-am făcut bradul și a cântat alături de noi colinde frumoase. Unele din zona Blajului, acolo de unde își avea și doamna izvoarele.
Era doamna Bunaciu și foarte sociabilă, îmi amintesc de numeroasele sesiuni de comunicări, de poveștile cu colegi din toată țara, având prieteni de la Iași, până la Târgoviște,Constanța, București și Cluj, muzeografi de renume național și care i-au pășit casa de atâtea ori. Din fiecare oraș, din zone diverse ale țării avea amintiri, oameni și fapte ale vremii la care noi eram uimiți. Sunt multe de povestit, unele întâmplări hazlii cu d-na Bunaciu, avea cunoștințe din fotbal, modă, literatură, muzică, de la mitologia greacă până la Harry Potter, cărți pe care le savura, nu doar le citea, și le comenta avizat. Iar acasă asculta tot timpul radioul doar pe Radio Cultural.
Brașovul pierde un simbol, un suflet, parte din sufletul Brașovului, cel mândru, tenace și cu atâtea povești, încă nespuse. O Doamnă din altă lume, dintr-o Românie civilizată, educată și cu bun simț, la care noi încă tânjim, poate ultima aristocrată culturală a Brașovului, așa cum a fost numită, deși d-na Bunaciu era optimistă și avea cunoștințe și prieteni, tineri și mai puțin tineri în care avea încredere și îi ajuta.
Domnul s-o ierte și s-o odihnească în pace!”

Ovidiu Savu, muzeograf Casa Mureșenilor