BRAŞOV. Puțini tineri la pomenirea eroilor anticomuniști

Eroii anticomunişti au mai puţină căutare la Braşov decât au în Europa. Este constatarea pe care o face pe un ton amar preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politic, braşoveanul Octav Bjoza (foto 3), care denunţă dezinteresul diriguitorilor învăţământului braşovean pentru paginile vii de istorie scrise în temniţele comuniste. Eroii au fost comemoraţi astăzi printr-un ceremonial în ploaie, la Monumentul Luptătorilor Anticomunişti din faţa Teatrului Dramatic.

Un sobor de preoţi de diferite confesiuni – ortodoxă, greco-catolică, evanghelică germană – a oficiat o slujbă de pomenire a celor care au trecut în veşnicie după ani de chinuri inimaginabile îndurate pentru că au rămas neclintiţi în credinţa lor creştină şi în aspiraţia lor pentru libertate şi demnitatea naţională. Comemorarea a strâns în jurul monumentului puţină lume – câţiva membri ai AFDPR şi rude ale foştilor deţinuţi politici, reprezentanţii Asociaţiei „15 Noiembrie 1987”, afiliaţi AFDPR, reprezentanţi ai Asociaţiei Veteranilor de Război, ai Asociaţiei „Cultul Eroilor”, ai revoluţionarilor, oficialităţi – prefectul Marian Rasaliu, preşedintele Consiliului Judeţean Adrian Veştea, care a depus coroane şi cu delegaţia din partea PNL, şi reprezentanţi ai Inspectoratului Şcolar al Judeţului Braşov, alături de o mână de liceeni, care ştiau vag despre ce e vorba.

Așa cum obișnuiește de câțiva ani, Etlka Babeș (foto 9, în mijloc, cu părul alb), văduva eroului-martir L. C. Babeș, a depus ultima o coroniță albă.

Prefectul Marian Rasaliu a ţinut să aducă un omagiu celor care s-au jertfit pentru libertatea şi demnitatea naţională: „Trebuie să păstrăm veşnic memoria celor care au fost închişi şi torturaţi în temniţele comuniste, care au fost chinuiţi în lagărele de muncă, care au fost hăituiţi prin munţii Făgăraşului. Datorită lor suntem astăzi liberi şi demni. Recunoştinţă veşnică!”.

„România este o ţară plină de eroi, dar niciodată nu am ştiut să-i cinstim”

Cei care au avut forţa de a se împotrivi regimului criminal instaurat de comunişti sunt tot mai puţini de la an la an. Deşi cei rămaşi în viaţă sunt adevărate tezaure de istorie anticomunistă, mărturiile lor sunt ignorate. „În Braşov, am mai puţină căutare decât în toată România sau Europa. Nu prea mai interesează profesorii de istorie despre ce s-a întâmplat în cei 45 de ani de comunism. Au fost nişte vremi mai îndepărtate când eram foarte solicitat”, regretă Octav Bjoza. Totuşi, el a reamintit că Braşovul este singurul loc din România unde arde o flăcără veşnică a recunoştinţei faţă de eroii anticomunişti. „Este trist că suntem tot mai puţini aici, mai ales tineri. De unde să ştie ei că în urmă cu 50-60 de ani zeci de mii dintre noi au rămas în închisorile şi lagărele de exterminare pentru totdeauna. Zeci de mii de adevăraţi români care mai presus de viaţa lor au pus interesul naţional şi dacă a fost vorba despre jertfa supremă au făcut-o fără a sta pe gânduri când a fost vorba despre salvarea demnităţii acestui neam. De unde să ştie ei că noi, timp de ani de zile, am scos minereu de plumb din măruntaiele pământului, din minele de la Nistru, Cavnic şi Baia Sprie, înlănţuiţi, bătuţi şi torturaţi, flămânzi şi lipsiţi de minime condiţii de igienă şi asistenţă medicală. De unde să ştie ei că noi am făcut Canalul Dunăre – Marea Neagră şi că pe ambele maluri ale canalului au existat 15 lagăre ale morţii. De unde să ştie că noi am îndiguit Balta Brăilei cu 150 de kilometri de dig. Şi că acolo au rămas sute sau mii dintre noi, azvârliţi în gropi comune, în pielea goală, în miez de noapte, fără cruce, fără lumânare, fără slujbă religioasă. De unde să ştie ei că am tăiat stuf în Delta Dunării, iarna, cu picioarele goale în apă în timp ce gheaţa se spărgea şi intram în apă la plus un grad-două până la genunchi. De unde să ştie că acolo mâncam şerpi cruzi, de foame, pielea unuia dintre ei o puteţi vedea la micul nostru colţ de la sediul Asociaţiei, că pentru noi nu s-au găsit bani pentru muzeu! Nu au de unde să ştie că, în urmă cu 50 de ani, toată floarea acestei naţii, oameni cu demnitate şi curaj, cu credinţă creştină, indiferent de confesiune, a ajuns în temniţele comuniste şi în lagărele de muncă, de exterminare. Aici, sub aceste dale de granit, se află, simbolic, sufletele a zeci de mii de oameni. România este o ţară plină de eroi, dar niciodată nu am ştiut să-i cinstim aşa cum se cuvine. Trist este şi că acum, după 27 de ani de libertate, am ajuns cea mai săracă ţară din Uniunea Europeană, dar în acelaşi timp avem cei mai mulţi îmbogăţiţi. Fie ca acest monument închinat martirilor anticomunişti să dăinuie, drept mărturie pentru ororile şi crimele comunismului şi ca, peste decenii şi peste veacuri, să vorbească tinerilor de azi şi de mâine despre lupta şi jertfa acestor oameni!”, a subliniat Bjoza.