Tradiţii în ziua Sfântului Ștefan, primul martir creștin

În cea de-­a treia zi de prăznuire a Naşterii Domnului, pe 27 decembrie, Biserica Ortodoxă a stabilit şi cinstirea Sf. Arhidiacon Ştefan, care este considerat, cronologic, primul martir pentru Hristos. Sfântul Ştefan avea harul divin al minunilor, de aceea este bine ca de ziua lui oamenii să aducă în casă icoana care-l înfăţişează, despre care se spune că-i ajută pe cei cu probleme de sănătate.

Sfântul Ștefan, primul diacon şi martir al Bisericii, este sărbătorit de creștinii romano-catolici, anglicani, reformați, evanghelici și unitarieni pe 26 decembrie, în a doua zi de Crăciun. În schimb, întotdeauna în a treia zi de Crăciun, pe 27 decembrie, Biserica Ortodoxă și Biserica Greco-Catolică îl prăznuiesc pe Sfântul Apostol Întâiul Mucenic şi Arhimandrit Ştefan, condamnat la moarte în anul 33, de autorităţile iudaice, cel care a vestit şi a mărturisit credinţa în Hristos, deschizând drumul unui impresionant şir de martiri creştini, pedepsiţi pentru credinţa lor.

Un om plin de har și de putere

Sfântul Ştefan era de neam ales şi provenea din seminţia lui Avraam. În limbă greacă, Ştefan înseamnă „coroană” şi se referă atât la râvna de care acesta a dat dovadă în a face cunoscută lucrarea lui Iisus Hristos, cât şi la faptul că el este primul dintr-un nesfârşit şir de martiri din lumea creştină. Potrivit tradiţiei iconografice, Ștefan era tânăr, frumos, cu un suflet deosebit. El a fost ales ucenic al apostolilor la puţin timp după ce Duhul Sfânt se pogorâse peste aceştia, rămaşi în Ierusalim pentru a propovădui Evanghelia, mărturisind despre Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în ciuda prigoanei la care erau supuşi de cărturarii, fariseii şi preoţii Legii Vechi. Sfântul Ştefan a fost unul dintre cei şapte bărbaţi „plini de Duh Sfânt şi de înţelepciune”, aleşi de către apostoli pentru a îndeplini calitatea de diaconi. Fiind ales să îi conducă pe diaconi, Sfântul Ştefan a fost numit Arhidiacon. Dintre cei şapte ucenici binecuvântaţi de apostoli, despre Sf. Ştefan se spune că „era plin de har şi de putere, făcea minuni şi semne mari în popor”, fapte prin care stârneşte asupra sa invidia şi mânia unora dintre iudei, aşa­-numiţii „libertini”. Profund, bun orator și un remarcabil psiholog, Sfântul Ștefan era înzestrat cu un sentiment religios excepţional de cald şi de puternic. Rar puteai întâlni un suflet atât de delicat pentru un om cu o personalitate atât de puternică. Consecvent, ceea ce rostea prin cuvânt îndeplinea prin faptă. Misiunea Sfântului Ştefan era aceea de a demonstra că Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de proroci în Vechiul Testament. Având harul divin al minunilor, care-i însoţeau adesea propovăduirile, Sfântul Ştefan a stârnit mânia autorităţilor iudaice, care l-au chemat la judecată în faţă Sinedriului, un tribunal la vechii evrei, acuzându-l de blasfemie, care la acea vreme se pedepsea cu moartea, dar şi de faptul că strică Legea lui Moise.
Şi cum „nu puteau să stea înpotriva înţelepciunii şi a Duhului cu care el vorbea”, aceştia îl acuză pe Ştefan, folosindu­-se de martorii mincinoşi, că a hulit împotriva lui Moise şi a lui Dumnezeu, întărâtă poporul asupra lui şi îl răpesc, ducându-­l în faţa Sinedriului. Aici, sunt reluate acuzaţiile nedrepte de hulă, detractorii lui spunând că „l­-au auzit zicând că Acest Isus Nazariteanul va strica locul acesta şi va schimba datinile pe care ni le-­a lăsat nouă Moise”, cuvinte în faţa cărora Ştefan rămas cu „faţa de înger”.

În cuvântarea pe care o rosteşte în faţa sinedriului, Ştefan le aduce aminte de neascultarea părinţilor (strămoşilor) lor, din vremurile în care erau păstoriţi de Avraam, până la Moise, şi se transformă din acuzat în acuzator: „(…) voi pururea staţi împotriva Duhului Sfânt, precum părinţii voştri, aşa şi voi (…) voi, care aţi primit Legea întru rânduieli de la îngeri şi n­-aţi păzit­-
o”, denunţându­-i în final drept cei care au devenit vânzătorii şi ucigaşii lui Iisus. Acestea atrag mânia celor care îl aduseseră pe el în sinedriu spre a fi judecat, astfel că Sfântul Ştefan este găsit vinovat de blasfemie şi condamnat la moarte prin lapidare. După pronunţarea sentinţei, conform Noului Testament, el a avut o teofanie ( I S-a arătat Dumnezeu): „Iată văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu”. Ştefan a fost dus în afara cetăţii, unde a fost ucis cu pietre, devenind primul martir creştin – primul ucis pentru că mărturisise credinţa în Iisus. Urmând exemplul Mântuitorului, în clipa morţii el se roagă: „Şi îl băteau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: «Doamne Iisuse, primeşte duhul meu!»!” Primul martir pentru credinţa sa în Hristos moare rugându­-se pentru ucigaşii lui: „Şi îngenunchind, a strigat cu glas tare: «Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!» Şi zicând aceasta, a murit”. Conform Noului Testament şi tradiţiei creştine, printre cei ce l-au judecat şi care au asistat la uciderea lui s-a aflat şi Saul, convertit ulterior la creştinism, cel ce avea să devină Sfântul Pavel.

Ce este bine să faceţi astăzi

O veche tradiţie spune că de ziua Sfântului Ştefan este bine să aducem în casă icoana care-l înfăţişează pe acest martir, sfântul ajutându-i pe creştinii care au probleme de sănătate, dar şi pe cei care se judecă de multă vreme cu alte persoane.
În această zi, în biserici se pomenesc creştinii care au murit în împrejurări dramatice şi se împart pachete cu alimente celor care poartă numele Sfântului Ştefan. În unele zone din Muntenia se prepară Pâinicile lui Ştefan, care au formă rotundă şi sunt făcute dintr-un aluat asemănător cu cel de cozonac. Unse cu miere, aceste pâinici rotunde amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfântul Ştefan. După ce se sfinţesc de către preot, la biserică, se împart de pomană copiilor săraci.

În tradiţie se mai spune că pentru sporul casei şi sănătatea rudelor bolnave sau păgubite este bine ca în 27 decembrie să dăruim icoana Sfântului Ştefan sau o candelă nouă, aprinsă. În semn de iubire, preţuire şi respect pentru Sfântul Ştefan, dar şi ca dovadă de iubire şi înţelegere, este bine să ne împăcăm cu persoanele cu care suntem certaţi.
În ziua praznicului, este bine să evităm deplasările în zone montane şi în locuri izolate, care ne pun viaţa în primejdie.