Sf. Muceniţă Ecaterina, model de frumuseţe, inteligenţă şi curaj de a fi creştin

Sfânta Muceniţă Ecaterina a trăit în timpul împăratului roman Maximian, la începutul secolului al IV-lea, în vremuri de mare prigoană pentru creştini. Prăznuirea ei în Biserica Ortodoxă se face în 24 noiembrie (slavii) sau în 25 noiembrie (grecii, românii, arabii).

Ecaterina s-a născut în cetatea Alexandriei, într-o familie nobilă. Datorită frumuseţii şi înţelepciunii sale, însuşi împăratul Maximian îşi dorea să-i devină soţie. Viețuind în Alexandria – centrul cunoașterii elenistice în Antichitate – și posesoare a unei frumuseți și inteligențe neobișnuite, Ecaterina a primit o educație deosebit de aleasă, studiind lucrările celor mai mari filozofi și dascăli ai antichității. Tineri din cele mai bogate familii ale imperiului cereau mâna frumoasei Ecaterina, dar nici unul nu a fost ales. Le-a spus părinților că nu se va căsători decât cu cineva care o va depăși în celebritate, bogăție, frumusețe și înțelepciune.
Mama Ecaterinei, creștină în ascuns, a trimis-o la propriul ei duhovnic – un Sfânt Părinte care se îndeletnicea cu rugăciunea în singurătate într-o peșteră, nu prea departe de oraș. După ce a ascultat-o pe Ecaterina, părintele i-a spus că el cunoaște un tânăr care o depășește în toate, adică „Frumusețea lui este mai strălucitoare decât strălucirea soarelui, toată creația se supune înțelepciunii lui, bogățiile lui sunt răspândite în întreaga lume – ceea ce nu diminuează ci, dimpotrivă, sporește nespusa sa noblețe”. La despărțire, i-a înmânat Ecaterinei o icoană cu Maica Domnului cu Pruncul Iisus în brațe și a sfătuit-o să se roage cu credință către Regina Raiului – Maica Cerescului Mire – pentru a o învrednici cu vederea Fiului Său.
După această întâlnire, Ecaterina are două viziuni: în prima o vede pe Maica Domnului cu Pruncul în braţe. Însă pentru că nu era creştină, nu reuşeşte să vadă faţa Mântuitorului. Ecaterina s-a întors la părinte adânc întristată. El a primit-o cu multă dragoste, a învățat-o credința creștină, descoperindu-i deşertăciunea cunoştinţelor și a îndemnat-o să-și păstreze puritatea și integritatea și să se roage neîncetat; apoi, asupra ei, a săvârșit taina Sfântului Botez.
Ca urmare, în a doua vedenie i se descoperă Hristos, care îi dăruieşte un inel de logodnă, spunându-i: „Iată, astăzi te primesc pe tine mireasă Mie nestricată şi veşnică, deci să păzeşti tocmeala această cu dinadinsul şi să nu mai primeşti nicidecum alt mire pământesc”. Ecaterina rămâne uimită când vede în următoarea zi inelul de logodnă pe degetul său. Este momentul în care viaţa sa se schimbă radical.

Deşi creştinii care refuzau să jertfească idolilor erau ucişi, Ecaterina, văzând chinurile la care erau supuşi cei care credeau în Hristos, merge la împăratul Maximian şi îi spune că închinarea la idoli este o deşertăciune. Este dusă în faţa unui consiliu de cincizeci de filosofi păgâni, care aveau datoria să o determine să se închine zeilor. Ecaterina condamnă cultul şi miturile păgâne, îi înfruntă în discuţii publice pe înţelepţii vremii şi reuşeşte să-i aducă la adevărata credinţă pe filosofii care o judecau. Sfânta Ecaterina i-a întărit cu semnul crucii, iar ei au acceptat cu curaj moartea pentru Hristos fiind arși din porunca împăratului. Î

După mai multe încercări nereuşite de a o face pe Ecaterina să lepede credinţa în Hristos, este supusă chinurilor, ca în cele din urmă să fie zdrobită de fiarele ascuţite a patru roţi (de aici şi reprezentarea în icoane a Sfintei Muceniţe Ecaterina ţinând în mână o roată). Împărăteasa Augusta, cu un alai de militari, s-a dus s-o viziteze în închisoare şi a fost impresionată de tăria de spirit a Sfintei Ecaterina, a cărei față era învăluită de Harul Dumnezeiesc. Sfânta Mucenică a explicat învățăturile creștine celor veniţi, iar ei, crezând, au fost convertiți la creștinism. Pe 25 noiembrie 305, Ecaterina a fost decapitată. Potrivit Tradiţiei, la tăierea capului său nu a curs sânge, ci lapte.

Trupul ei a fost luat de către îngeri şi dus pe Muntele Sinai. În secolul IX sau X, printr-o descoperire minunată, venerabilul cap al Sfintei Mucenițe împreună cu mâna stângă au fost găsite și duse cu mult respect în biserica din Mănăstirea Sinai, zidită de împăratul Iustinian cel Mare în secolul IV. Tradiţia spune că în anul 337, sfânta împărăteasa Elena a construit un sanctuar în jurul locului în care s-a aflat rugul de foc ce ardea şi nu se mistuia, unde Dumnezeu a vorbit prima oară cu Moise. Din cauza atacurile permanente ale triburilor nomade vecine, împăratul Justinian a transformat sanctuarul într-o mănăstire-fortăreaţa, în secolul al Vl-lea.
Toţi cei care ajung să se închine moaştelor Sfintei Ecaterina din mănăstirea de pe Sinai, primesc în dar un inel, în cinstea celui pe care Hristos l-a dăruit Sfintei Muceniţe.

După vechile practici, Sfânta Ecaterina (împreună cu Sfântul Mare Mucenic Mercurie) era sărbătorită în 24 noiembrie, în timp ce Sf. Sfințiți Mucenici Clement al Romei și Petru al Alexandriei erau sărbătoriți în 25. Datele de prăznuire ale acestor sfinți au fost schimbate la cererea Bisericii Mănăstirii Sinai, astfel încât hramul Sfintei Ecaterina, ocrotitoarea lor, să fie sărbătorit cu mai mult fast, împreună cu Odovania Intrării în Biserică a Maicii Domnului (care este tot astăzi, astfel cei care postesc având dezlegare la peşte). Totuși, unele biserici slave continuă să prăznuiască acești sfinți la datele inițiale.

Un fragment din Moaștele Sf. Ecaterina se găseşte și la biserica Sf. Ecaterina din București. La Braşov se află acum, aduse de la Mănăstirea Predeal, părticele din moaştele.

Citiţi şi:

Moaște ale Sf. Mucenițe Ecaterina, aduse la BRAȘOV