BRAŞOV. Alina Purcaru aduce rezistenţa, Radu Vancu, „Elegia pentru uman”

O nouă ediție CenaKLUb TIUK (nr. 63) are loc astăzi, prilejuită de o întâlnire cu scriitorii Alina Purcaru & Radu Vancu, care vin la Librăria Humanitas din Brașov cu noile lor cărți, „Rezistență” şi „Elegie pentru uman”. Invitaţii speciali ai evenimentului sunt Romulus Bucur & Adrian Lăcătuş. Moderator: Mihail Vakulovski. Evenimentul va avea loc de la ora 17.00 și va fi urmat de o sesiune de autografe cu ambii autori.
„Multă vreme cartea mea, „Rezistenţă”, a fost un secret chiar şi pentru mine. Înainte să fie o carte, au fost nişte drumuri foarte prozaice şi nişte locuri străine, în care am scris diverse alte texte, multe la fel de străine. La finalul acestor drumuri, scrisuri şi îndatoriri, mi s-a întîmplat tot mai des să dau peste porţiuni ascunse, un fel de adevăruri boţite, cu care nu-ţi prea vine să te întorci acasă, dar nici să le ignori. Toate crîmpeiele astea, necesare şi incomode, sînt adunate în singură formă care le-a putut suporta. „Rezistenţă” e o carte care s-a modelat după spaţiile în care şi-a început existenţa: locuri de tranzit, provizorii, uneori călduţe, alteori abrazive, de multe ori impersonale. Refugii. Peste tot, a funcţionat asemenea unui radar personal, bine ferit. Cred în avertismentele ei”, mărturiseşte Alina Purcaru.
„«Elegia pentru uman» din cartea de faţă e oficiată pentru omul filo-uman, cel învins de toate ideologiile, victima perfectă a tuturor totalitarismelor, omul hăcuit de texte (fiindcă totalitarismul e Textul care ajunge să fie pus în practică), dar pentru care nicicând ideile nu devin mai importante decât oamenii, pentru care empatia şi atenţia la celălalt sunt înseşi condiţiile lui de existenţă.
Era cumva natural ca literatura să fie în avangarda acestei «elegii pentru uman». Pe de o parte, fiindcă literatura şi umanul sunt coextensive, şi a fost o enormă greşeală strategică a modernităţii să încerce să-şi alieze literatura la cruciada ei anti-umană. Au existat minţi care au refuzat să valideze silogismele modernităţii împotriva omului; care au găsit inacceptabil ca modernitatea, iniţiată în numele libertăţii, egalităţii şi fraternităţii omului, să ajungă să nege punctual fiecare dintre aceste trei concepte-promisiuni – pentru ca, în cele din urmă, să nege omul însuşi. Aceşti scriitori au înţeles literatura ca pe o cărare înspre uman, înspre un luminiş aflat la marginea istoriei, departe de modernitate şi de infernurile ei estetice şi politice, în care omul să aibă răgazul de a reînvăţa să fie uman. Fără revoluţiile lor estetice, literatura ultimului secol e de neimaginat”, spune Radu Vancu.