Perspectiva unei mari aniversări – Centenarul Marii Uniri la BRAȘOV (II)

Continuăm interviul cu istoricul Ioan Vlad, prof. univ. dr., autorul câtorva cărţi privind prezenţa şi contribuţia Braşovului la lupta naţională pentru făurirea Marii Uniri. (Cărţile prof. Vlad pe această temă sunt: „Braşovul şi Marea Unire”, Ed. „Dacia Europa Nova”, 1996, 318 p., „Cărturarii braşoveni pentru România Mare”, Ed. Academia Aviaţiei şi Apărării Antiaeriene „H. Coandă”, Braşov, 1999, 364 p.,„Românismul braşovenilor. Documente 1916-1919”, Ed. „Transilvania Expres”, Braşov, 1998, „Ioan Şenchea- martirul Ardealului”, Editura Pastel, 2004, 664 p, Văpaia din munţi. Bătălia din zona Carpaţilor de Curbură” (sept.-nov. 1916), Ed. C2 Design, 2006, Braşov, 166 p.)

Citiţi aici prima parte:

Perspectiva unei mari aniversări – Centenarul Marii Uniri la BRAȘOV (I)

Reporter: După acest debut spectaculos, cum ar trebui să continue manifestările centenare la Braşov?

Prof. univ. dr. Ioan Vlad: Probabil că, în antiteză cu comemorarea eliberării şi intrării triumfale a armatei române în Braşov ar trebui comemorată şi jertfa apărării oraşului prin Bătălia Braşovului (7-8 octombrie 1916 s.n.), o bătălie de proporţii a acelei campanii, pe frontul de la Zărneşti la Sf. Gheorghe, angrenarea multor mari unităţi ale noastre şi ale adversarilor, cu o miză imensă marele oraş şi trecătorilor din spatele lui. Deşi armata română a pierdut bătălia, ceea ce era de aşteptat faţă de superioritatea adversarului, scopul  a fost atins: armata română s-a retras în ordine şi s-a instalat pentru o lungă rezistenţă în trecători. Şi apoi, Braşovul a fost ocupat de adversar prin eforturi disperate, de durată, după o rezistenţă eroică a armatei române, chiar un episod de martiraj –cei de la Bartolomeu. Pentru acesta, adversarul, armata austro-ungară şi-a pătat, pentru istorie, onoarea militară, prin săvârşirea unei crime de război, care a depăşit legile războiului din epoca modernă. Comemorarea jertfei armatei române pentru apărarea oraşului ar trebui să se facă la Bartolomeu pe locul „tranşeii morţii”, sâmbătă 8 octombrie 2016, eventual prin reconstituirea, fie şi parţial, a festivităţii de inaugurare a monumentului de la Bartolomeu, din 7 iulie 1921, când s-a săvârşit o festivitate impresionantă, în prezenţa suveranilor României  întregite, a corului Ion Vidu de la Lugoj, a drapelelor de luptă şi gărzilor de onoare a celor 10 regimente care au luptat în Bătălia Braşovului şi a unui numeros public braşovean.  S-ar putea reconstitui şi celebrul episod în care protopopul dr. Vasile Saftu, care oficia slujba religioasă, la momentul citirii evangheliei, cu toată asistenţa îngenuncheată, văzând că regele Ferdinand a rămas în picioare, i-a strigat destul de poruncitor „Îngenunchea-ză Majestate!”, la care regele şi-a plecat genunchiul spre osemintele celor 650 de eroi înmormântaţi la Bartolomeu. S-ar putea marca şi lansarea filmului „Evocaţiuni istorice”, care cuprindea fapte din război, inclusiv episodul de la Bartolomeu, din seara acelei zile, 7 iulie 1921, din sala teatrului din Braşov, probabil Reduta, printr-o gală de filme istorice sau poate chiar acel film din 1921, dacă el mai există, în seara comemorării centenare a Bătăliei Braşovului. Tot în antiteză, un simpozion naţional ar putea evoca „cele 40 de zile de stăpânire românească” la Braşov, 1916 şi represaliile şi suferinţele care s-au abătut asupra românilor braşoveni după recuperarea Braşovului de către autorităţile austro-ungare până la alungarea lor în noiembrie 1918.

Reporter: Ar mai fi şi alte momente punctuale care ar trebui comemorate în cadrul Centenarului?

Prof. univ. dr. Ioan Vlad: Aş mai propune aniversarea lui Ioan Şenchea la 100 de ani de la asasinarea lui politică, de către poliţia austro-ungară, în noaptea de 7 spre 8 septembrie (1916 st.n.)  la Galaţi, lângă Făgăraş. Ioan Şenchea, numit de Goga, „martirul Ardealului”  este cel care a condus lupta naţională la Făgăraş din 1892 până în 1916, cu multă dăruire şi jertfă patriotică, cu curaj şi mareîndrăzneală, a creat şi condus două organe de presă, puse în slujba luptei naţionale, a condus Despărţământul local al Astrei, secţia P.N.R., a apărat în procese politice pe românii făgărăşeni, i-a înfruntat energic pe liderii maghiari ai comitatului în Adunarea Comitatensă şi astfel i-a ridicat pe toţi, în frunte cu comitele, împotriva sa, iar aceştia au recurs la asasinat politic pentru a-l elimina. Este singurul lider ardelean asasinat politic de către autorităţile austro-ungare. Şi I. Şenchea era din echipa Maniu, Goldiş, Goga, Vaida-Voievod, Cicio-Pop. Comemorarea martiriului liderului făgărăşean s-ar impune, atât la Făgăraş, cât şi la Braşov sau în localitatea natală, Zărneşti. 

O altă personalitate şi faptele lui ar merita comemorate în aprilie 2017, la implinirea centenarului „Primei Alba-Iulii” de la Darniţa Kiev. Artizanul acelui episod este medicul braşovean, Pompiliu Nistor, născut la Vâlcele – Araci şi plecat pe front de la Zărneşti, în 1914, unde fusese medic. El este autorul celor două documente politice – programatice: Memoriul şi Proclamaţia de la Darniţa, o veritabilă declaraţie de unire a Transilvaniei cu România, hotărâtă de singurii ardeleni liberi la acel moment. Valorea Prestaţiei lui P. Nistor în lupta naţională, puţin recunoscută până acum, ar putea fi relevată pe deplin la centenar. Desigur sunt şi alte personalităţi braşovene cu contribuţii semnificative în lupta naţională care merită comemorate individual sau pe grupuri, pe instituţii etc.

În martie 2018 se împlinesc 180 de ani de la naşterea „Gazetei Transilvaniei”, care merită aniversată, în cadrul Centenarului Marii Uniri, pentru masiva ei contribuţie la lupta naţională, la progresul cauzei româneşti timp de 80 de ani până la soluţionarea ei. Şi ultimul moment aniversar obligatoriu este desigur 1 Decembrie 2018, care trebuie să încoroneze serbările centenare cu o adunare festivă publică, un spectacol folcloric grandios, o festivitate militară, un simpozion aniversar, un pelerinaj la Alba-Iulia, unde probabil vor fi serbările naţionale.