BRAŞOV. Spitalul Mârzescu, o bombă de mizerie în mijlocul oraşului

Adăpostit într-unul din cele mai cochete şi pitoreşti locuri din oraş, Spitalul Mârzescu este o bombă de mizerie, un „dezastru”, după cum recunosc chiar autoritățile sanitare, un loc pe care doar dacă îl vizitezi simţi că te îmbolnăveşti, nu e nevoie să ai ghinionul de-a fi internat acolo. O chichiță patrimonială împiedică reabilitarea clădirilor ce sunt în stare deplorabilă şi mulţi ani Mârzescu a fost mărul discordiei între Primăria Braşov şi Consiliul Judeţean.

De la intrarea principală în curte te izbește atmosfera dezolantă. Porți ruginite, pe care nu le-a mai zăvorât nimeni, ghereta portarului, aparent abandonată, dar acoperită de hârtii rupte și îngălbenite. În curtea asta care astăzi e dezgolită aproape complet (dar în care au răsărit tot felul de leagăne, deși nu există nici o secție de copii, și băncuțe, printre bălării), pe vremuri explodau copaci și tufe înalte, cu cărări spre umbrare naturale sub care bolnavii se refugiau. Era o oază de liniște, ca într-un sanatoriu din munți, și chiar desfrunzită era primitoare.
Pavilioanele de la Mârzescu au fost clădite spre finele perioadei interbelice – cea mai veche carte poştală pe care ne-a putut-o pune la dispoziţie arhitectul Ovidiu Taloş, iniţiatorul proiectului „Oraşul Memorabil”, datând din 1940 – şi totul pare să fi încremenit, doar vremea şi intemperiile au „lucrat” împotriva clădirilor, ce par să sufere de o boală ce le-a jupuit „faţa”. Pe alocuri, tencuiala căzută lasă să se vadă rănile sângerânde ale pereţilor de cărămizi roase. Vila unde își au sediul secțiile de ORL și Oftalmologie are un aspect încă impunător, prin arhitectura nobiliară, dar ponosit.
Când te apropii de intrarea în clădirea galbenă, dacă ignori muşchii care cresc în streșinile acoperișului ce completează zidăria aproape mucegită sub arcade, dai de uşi înalte, din lemn masiv, cu clanţe de alamă, lustruite de atâtea mâini în cele 70 de decenii de când au fost montate. Câteva termopane strecurate pe ici pe colo nu fac decât să contrasteze cu lemnul vechi al ferestrelor duble ce pe alocuri au înțepenit fie în poziția deschis, fie nu se mai deschid. Ușile decupate, cu arc, scârțâie și se izbesc cu ecou prelung, ce accentuează senzația de edificiu abandonat, dar bântuit. Tencuială coşcovită, infiltraţii de apă, pereţii plini de igrasie şi înnegriţi de praf, spoiala de vopsea galbenă, umflată, diformă, sub care pare că au „explodat” colonii de ciuperci, faianţă căzută, instalaţii sanitare ruginite, o înghețata casă a scărilor, pe care se văd și acum urmele unei vechi zugrăveli. E tabloul în care doar blocul operator face notă discordantă.
Dar când crezi că mai rău de atât nu se poate, afli că pentru a fi consultat în ambulatoriu la Oftalmologie și ORL trebuie să cobori la subsolul clădirii. Ceea ce ar trebui să fie un subsol tehnic, pentru că acolo se află și centrala termică, ce duduie, deloc nerecomandat, sub saloanele pacienților, este un labirint de coridoare întunecate, cu aceeași tencuială căzută și vopsea crăpată, țevi ruginite, cu mult praf, pânze de păianjen și un iz puternic de mucegai și de infecţie. Ușile moderne de lemn ale celor două cabinete sunt „din alt film” și nu reușesc decât să scoată în evidență mizeria.

Staționar al Spitalului Clinic Județean de Urgenţă

Spitalul Mârzescu e practic un staționar al Spitalului Clinic Județean de Urgenţă Brașov, găzduind de multă vreme secțiile de ORL și Oftalomologie, iar de câțiva ani o altă secție de Interne, inclusiv Nefrologie şi Centrul de Dializă, ultima mutată fiind Oncologia, din altă clădire istorică, din Șchei, și ea pe cale să se dărâme, în corpul ceva mai recent construit, dinspre Str. Sitei, dar tot cu aer vetust, de azil de bătrâni postbelic. Mulți ani, imobilul a găzduit Urologia, singura renovată, la aproape 20 de ani de la Revoluție, dar ulterior „împrospătării” secția a fost mutată în Staționarul Tractorul. Intrarea dinspre Strada Sitei e la fel de dezolantă: o poartă mică, de metal ruginit, în mijlocul unui gard de beton aproape culcat la pământ. Rampa lungă și cu unghi cam mare de înclinare pentru scaunele cu rotile e și ea ruginită, iar clădirea cenușie este intrată într-o buclă a timpului, cu mozaic și scări roase, uși și ferestre uitate din alte vremuri și o siglă din anii 70 ce indica pe atunci existența unui telefon public cu fise.

„O problemă patrimonială”

Când întrebi autoritățile – conducerea Spitalului Județean, cea a Consiliului Județean, ce are spitalele din municipiul Brașov în administrare, Direcția de Sănătate Publică – ce planuri au cu Spitalul Mârzescu, primești un oftat din toți rărunchii. „Este un dezastru acolo”, spune dr. Camelia Defta, directorul adjunct și purtătorul de cuvânt al DSP Brașov, care, asemenea președintei Comisiei de Sănătate a CJ, Mariana Câju, ne îndrumă spre managerul Spitalului Județean, dr. Daniela Neculoiu, în a cărei strategie de reabilitare are mare încredere și dr. Lavinia Buvnariu, șefa DSP. „Noi nu putem face prea multe, nu putem face investiții, fiindcă Mârzescu are o problemă patrimonială, aparține Ministerului Sănătății, Casei Naționale de Sănătate. Poate că ați văzut schele în ultima perioadă, am făcut ceva reparații, ca să nu cadă cu totul tencuiala, dar nu putem cere bani de la CJ pentru Mârzescu, până nu intră în proprietate”, spune dr. Neculoiu. La fel spune și vicepreședintele CJ, Adrian Gabor: „Cei de la Spitalul Județean au niște planuri foarte serioase, inclusiv pentru Mârzescu, dar acolo trebuie să rezolvăm problema, să luăm clădirile de la Ministerul Sănătății, ca să putem băga bani în ele, și o să facem aceste demersuri”.

Donat exclusiv cu destinația de spital

Tinp de aproape 10 ani, începând cu 2005, Mârzescu a fost un măr al discordiei între Primăria Brașov și Consiliul Județean. Administrația județeană își anunțase intenția și chiar făcuse demersurile de vânzare a terenului și clădirilor, pentru ca din banii obținuți să facă un spital de urgență la Hărman. Urma ca activitatea medicală să se desfăşoare la Mârzescu încă doi ani, până când era gata noua construcţie. În 2007, valoarea pe piaţă a spitalului Mârzescu fusese estimată la 40 de milioane de euro, bani ce ar fi acoperit integral costul investiţiei de la Hărman. Primăria s-a opus, terenul fiind o donaţie a municipiului Braşov cu o clauză de retroversiune, aceea că imobilul poate reintra oricând în patrimoniul municipiului, dacă nu sunt respectate condițiile donației, respectiv ca în clădirile construite să se desfășoare activitatea medicală. Prin hotărârea Primăriei nr. 11.864/1940 municipalitatea braşoveană „donează Ministerului Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirii Sociale, pentru Administraţiunea Generală a Casei Sănătăţii pentru Clădiri Spitaliceşti terenul numit «Livada lui Trausch», teren în suprafaţă de 30.500 mp”. În Contractul de Donaţie încheiat la 23 ianuarie 1942 se face menţiunea că în cazul când terenul donat sau edificiile zidite pe el se vor folosi pentru alte scopuri decât pentru spitale, terenul donat va reintra de drept fără vreo altă formalitate sau despăgubire în proprietatea municipiului Braşov. La Cartea Funciară, însă, figurează doar terenurile în patrimoniul municipiului, dar donate, iar construcţiile, respectiv şapte corpuri de clădire, nu sunt înscrise în evidenţe. Însă ele sunt menţionate în HG nr. 972/2001 ca aparţinând domeniului public al judeţului. Drept care plenul CJ a aprobat în 2007 trecerea construcţiilor şi terenului aferent Spitalului Mârzescu din domeniul public în cel privat, de data aceasta în vederea constituirii garanţiei necesare pentru împrumutul necesar realizării „Spitalului Clinic Universitar Hărman”.
Executivul județean se prevala de o decizie definitivă şi irevocabilă Curţii de Apel Braşov, din 2002, prin care Mârzescu era trecut în patrimoniul judeţului, asta, deși juriştii administraţiei judeţene nu au înregistrat la Cartea Funciară dreptul de proprietate al CJ Braşov asupra imobilului.
Pentru că CJ a continuat demersurile de vânzare, Primăria a intentat o acțiune în instanță, iar plenul Consiliului Local Brașov a votat o hotărâre de anulare a donației. „Hotărârea respectivă nu a mai fost pusă în aplicare, întrucât era valabilă doar dacă CJ ar fi vândut Mârzescu fără să introducă o clauză referitoare la păstrarea destinației. Municipalitatea nu se opunea vânzării în sine, ci voia să se asigure că acolo va fi tot spital, pentru aceea era dată hotărârea de Consiliu Local”, a explicat Sorin Toarcea, purtătorul de cuvânt al Primăriei Braşov. De altfel, CJ a renunțat la a încerca să vândă Mârzescu sau să-l pună drept gaj, dar intenționa să demoleze tot ce nu putea fi reabilitat și să construiască alt spital pe același teren.
Cea din urmă idee nu a fost abandonată cu totul, dar forul județean va trebui să facă demersurile pentru a prelua clădirile de la Ministerul Sănătății, căruia îi aparține și imobilul în care a fost Oncologia, pentru care CJ are de asemenea planuri de renovare și amenajare.