Postul Mare nu înseamnă doar renunțarea la mâncărurile „de dulce”

Pentru credincioşii ortodocşi şi greco-catolici, mâine începe Postul Sf. Paşti, cunoscut ca Postul Mare, care durează şapte săptămâni, cea mai importantă perioadă de pregătire pentru sărbătoarea Învierii Domnului, care va fi prăznuită pe 1 mai. Postul Patimilor este cel mai lung şi, totodată, cel mai aspru dintre cele patru posturi de peste an rânduite de Biserică. De ce durează 40 de zile? Pentru că Moise a petrecut 40 de zile pe muntele Sinai înainte să primească Legea, dar şi pentru că Iisus Mântuitorul a postit 40 de zile în pustiu înainte să-şi înceapă marea propovăduire. La începutul creştinismului, postul a fost impus ca o perioadă de pregătire pentru catehumeni, adică pentru cei care ar fi urmat să intre în rândul creştinilor. În timp a devenit un mijloc de desăvârşire pentru toţi creştinii, pregătindu-ne să întâmpinăm cum se cuvine sărbătoarea Paştelui. Este postul în care se spovedesc şi se împărtăşesc cei mai mulţi dintre credincioşi.

Postul, în general constituie una din practicile religioase cele mai importante şi mai respectate în viaţa credincioşilor. Postul înseamnă în accepţia generală, abţinerea totală sau parţială de la anumite mâncăruri, băuturi şi plăceri trupeşti, pe o perioadă mai mică sau mai mare de timp. Ca practică rituală, îl întâlnim aproape în toate religiile, constituind un mijloc de purificare de patimi, în sensul pasiunilor, al poftelor nestăvilite care ne îndepărtează de Dumnezeu şi de esenţa noastră umană, ca fii ai Lui. De aceea, postul nu este un scop în sine, ci doar o cale sau un mijloc de îmbunătăţire spirituală. În Noul Testament a fost practicat şi instituit chiar de Mântuitorul Hristos. În predicile sale, Mântuitorul făcea adeseori referire la post ca mijloc potrivit în lupta fiecăruia cu ispitele şi demonii, postul şi rugăciunea fiind socotite drept cele două aripi care îl înalţă pe om la ceruri. Însă, nici o clipă nu trebuie uitat faptul că acestea trebuie însoţite de un efort de curăţire interioară, de îmbunătăţire şi creştere spirituală, care se manifestă prin fapte de milostenie, de gesturi care dovedesc mai mult ca oricând că iubirea aproapelui este o lege asumată. Sfinţii Apostoli au practicat şi ei postul şi l-au recomandat credincioşilor, devenind una din căile de sporire în virtute. Sfinţii Părinţi şi teologia ortodoxă accentuează însă necesitatea îmbinării postului trupesc (alimentar), cu cel spiritual, care înseamnă dominarea patimilor şi pornirilor rele din fiinţa noastră. Un post alimentar fără a o transformare lăuntrică nu este un post adevărat. După învăţătura creştină, postul nu este (doar) o practică de dezintoxicare a organismului, ci un act de voinţă şi de jertfă, deci un act de cinstire a lui Dumnezeu. Dezlegarea la untdelemn şi vin se dă doar sâmbăta, duminica şi la sărbătorile cu cruce neagră, inclusiv în Joia Patimilor. De asemenea, se poate consuma peşte la Buna Vestire (25 martie) şi în Duminica Floriilor (24 aprilie, în acest an). În tradiţia populară, Postul Mare se numeşte Patruzecimea sau Păresimi, iar primele două zile se numesc Lunea Curată şi Marţea Vaselor, fiind dedicate purificării spaţiului, pregătirii borşului şi spălării vaselor „de dulce”.
 

Postul este sau ar trebui să fie o jertfă liber consimţită de credincioşi pentru progresul lor duhovnicesc. Este o negare de bună voie nu doar a mâncării de dulce, ci și a tot ceea ce înrobeşte sufletul. Din punct de vedere creştin, postul nu este un scop în sine. Penitenţa impusă de post este privită, întotdeauna, de un creştin în strînsă legătură cu Învierea lui Hristos. Acest eveniment este cea mai importantă sărbătoare a creştinătăţii. De multe ori ne este dat să auzim că nu postul alimentar este important, ci cel spiritual. Însă, e bine de ştiut că ambele forme sunt importante. În cartea sa intitulată „Postul cel Mare”, preot profesor doctor în teologie Alexander Schmemann, considerat unul dintre cei neobosiţi mărturisitori ai Ortodoxiei în America, consideră Postul Mare drept „mai presus de orice, o călătorie duhovnicească, destinaţia sa fiind Paştele, «praznic al praznicelor». (…) Este un minunat pelerinaj către izvoarele credinţei ortodoxe, o redescoperire a felului ortodox de a fi”, „o şcoală a pocăinţei”. (…) „În graba noastră vieţii noastre cotidiene nu avem timp să ne gândim la aceasta, ci, pur şi simplu, socotim că tot ce avem de făcut de-­a lungul postului este să ne abţinem de la anumite mâncăruri, să renunţăm la «distracţii», să ne spovedim, să luăm dezlegare de la duhovnic, să primim (o dată în tot anul!) Sfânta Împărtăşanie, iar apoi să ne considerăm «în perfectă rânduială» până anul viitor”, afirmă marele teolog. De aceea, pentru a ne bucura pe deplin de bucuria Învierii, în  acest post trebuie şi să ne pregătim să Îl primim pe Hristos în noi, spovedindu-ne şi împărtăşindu-ne cu Dumnezeiescul Trup şi Sânge.

Două dezlegări la peşte

În intervalul postului, de la care sunt scutiţi copiii, bătrânii şi bolnavii, nu se mănâncă decât produse vegetale. Chiar dacă sunt voci care susţin că alimentaţia de post este mai scumpă decât cea obişnuită, lucru ce cântăreşte greu în familiile mai încercate de lipsa banilor, preoţii spun că totuşi nu ar trebui să ne fie prea greu să ţinem post de la mâncare. Ei nu recomandă produsele vegetale scumpe ori fructele exotice, ci acele alimente pe care le găsim şi preparăm acasă ori care sunt procurate mai lesne (cartofi, varză, fasole, orez, linte, năut, ciuperci, miere, nuci, făină, mălai, mere, pere, portocale). Și, la urma urmei, nici îmbuibarea cu acestea nu înseamnă postire. În Postul Mare, care este perioada din an cu cea mai mare chemare spirituală, sunt două dezlegări în praznicele împărăteşti. De Buna Vestire (25 martie) şi de Florii (24 aprilie, anul acesta) este dezlegare la peşte.

Fără nunți și petreceri

Fiind o perioadă de întristare, în timpul Postului Mare nu sunt îngăduite nunţile, petrecerile zgomotoase, care prin veselie nu se potrivesc cu postul. Iar perioada postului nu înseamnă doar reţinere la mâncare, ci este o vreme de smerenie şi de meditaţie. Postul înţeles doar ca efort alimentar nu are nici o valoare.În viaţa creştinilor ortodocşi, posturile care preced marile sărbători au o importanţă cu totul deosebită pentru că de ele este legat unul din actele centrale pe care ei le îndeplinesc în biserică, şi anume spovedanaia care le deschide calea către împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului,
Respectarea postului este o datorie a fiecărui creştin. Sunt totuşi şi situaţii de excepţie. Au iertare de a ţine tot postul copiii, bătrânii şi oamenii bolnavi. După rânduiala Bisericii, copiii care nu au împlinit şapte ani pot să mănânce orice fel de alimente în Postul Mare. Dacă medicul le dă voie, bolnavii şi bătrânii trebuie să postească doar în prima şi ultima săptămână. Pentru celelalte zile au dezlegare la peşte, icre, ouă, lapte şi brânză.