Duminica Izgonirii lui Adam din Rai – Al doilea Lăsat al Secului

Singurul post care are două duminici de Lăsat al Secului este cel al Sfintelor Paşti, cunoscut şi sub numele de Postul cel Mare. Primul Lăsat al Secului este pentru carne şi se ţine în Duminica Înfricoşatei Judecăţi (acum o săptămână), iar celălalt este pentru ouă, peşte şi lactate şi se ţine în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, adică astăzi. De luni, creştinii ortodocşi vor intra în Postul Paştelui, cea mai importantă perioadă de pregătire pentru sărbătoarea Învierii Domnului.

„Duminica iertării”

În Duminica Izgonirii lui Adam din Rai există rânduiala de a se cere iertare, pas necesar în perioada lungă de urcuş duhovnicesc interior spre Înviere. Este cunoscută sub denumirea de „Duminica iertării”. Evanghelia acestei Duminici, a Izgonirii lui Adam din Rai sau a Lăsatului sec de brânză vorbește despre cum se postește: „Zis-a Domnul: Dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor, va ierta şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; iar dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu va va ierta greşelile voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi întunecă feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală. Ca să nu te arăţi oamenilor că postesti, ci Tatălui tau, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură, ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta”. (Matei 6, 14-21)

Tradiții de Lăsata Secului

Lăsata Secului de Paşti perpetuează tradiţii specifice începutului unui an agrar, sărbătorit odată cu echinocţiul de primăvară. Această sărbătoare marchează şi acel moment de cumpănă dintre noul an agrar şi cel vechi. În foarte multe localităţi din sudul ţării, de pildă, se păstrează cu sfinţenie obiceiul de Batere a halviţei. La această ceremonie participă şi copiii şi adolescenţii. Se obişnuieşte ca gazda să lege o bucată de halviţă cu o sfoară şi să o plimbe prin faţa tinerilor, organizaţi în echipe de cîte doi, având mîinile legate la spate. Fiecare copil încearcă să prindă bucata de halviţă cu gura, un lucru mai greu decît şi-ar închipui mulţi. Majoritatea celor care participă la această tradiţie ajung să se murdărească din plin pe faţă şi chiar pe haine. Se spune că persoana care prinde halviţa în gură o primeşte drept recompensă.
O altă datină care se păstrează şi în zilele noastre este Legarea grânelor. Acest obicei se practică pentru ca păsările sau alte dăunătoare să nu distrugă recolta gospodarilor. În unele sate din Covasna, dar şi din judeţul Braşov, de Lăsatul Secului se practică un alt obicei vechi, cel al focurilor purificatoare. Pe înserat, pe dealuri se aprind focuri. Conform tradiţiei, în acest fel atmosfera se purifică în comunitatea respectivă, ajutând totodată şi la alungarea spiritelor rele. Mai mult, se credea că prin săvârşirea acestui ritual se asigură şi perpetuarea renaşterii la viaţă.
În regiunea Munteniei, nurorile obişnuiesc să prepare plăcinte cu brînză dulce şi stafide pe care mai apoi le oferă soacrelor, pentru ca relaţiile lor să rămână „dulci” şi în timpul Postului Mare. Nu în ultimul rând, se mai practică şi obiceiul ca mulţi credincioşi să ofere copiilor nevoiaşi cîte şapte sticle cu lapte, simbolizând cele şapte săptămâni ale postului. Se crede că această tradiţie va aduce hrană mai bună copiilor nevoiaşi pe parcursul Postului Paştelui.