BRAŞOV. „Ultimul tango la Paris”

În 1972 Bernardo Bertolucci scandaliza o lume întreagă cu un film cât se poate de explicit, care se afla pe linia subțire dintre artă și pornografie, „Ultimul Tango la Paris”. În ciuda controversei și a numeroaselor protestelor din partea asociațiilor puritane și creștine, filmul a avut un succes fenomenal atât la public cât și la critici (Marlon Brando primind o nominalizare la Oscar pentru rolul său). Succesul acestui film a determinat cineaști din toată lumea să își asume riscuri și să vină cu filme care provoacă convențiile sexului.

Filmul lui Bertolucci are o premisă și o intrigă extrem de simplă. Un bărbat american (Marlon Brando), proaspăt văduv, vine la Paris pentru a se vindeca. Într-un apartament gol și sumbru din centrul Parisului, bărbatul întâlnește o tânără franțuzoaică (Maria Schneider) cu care începe o relație toridă strict carnală. Orice cunoaștere mai în profunzime a partenerului este exclusă; cei doi nu vor să știe absolut nimic despre celălalt, nici măcar numele. În paralel cu intensele partide de sex, publicul află (încet, încet) câte ceva și despre viața celor doi din afara pereților apartamentului sordid. Astfel, aflăm detalii despre căsnicia bărbatului dar și faptul că femeia este logodită cu un cineast francez și urmează să se căsătorească. Cu cât viața lor reală se complică, cu atât actul sexual dintre ei devine mai intens. În acel apartament steril și arid cei doi își consumă mânia și dezamăgirea de viață unindu-și trupurile. În acest film sexul nu este concretizarea iubirii dintre doi oameni; nu are absolut nimic de-a-face cu romantismul. În acest film sexul este ultima soluție; singura modalitate în care cei doi își pot defula frustrările și neîmplinirile acumulate de-a lungul vieții lor mizere. Nici unul nu este mulțumit de viața pe care o duce și atunci dăruirea carnală totala unui necunoscut pare cea mai logică soluție. Apartamentul parizian minimalist pare să deplângă starea în care cei doi au ajuns colorându-se în mucegai și culori sumbre. Totul se rupe însă (din fericire sau din păcate) atunci când cei doi încălca regula de aur auto-impusă și își dezvăluie numele.

„Ultimul Tango la Paris” este un film intim despre complexitatea relațiilor umane și utopica idee de mântuire prin sex. Bertolucci nu își judecă personajele, ci le lasă să se desfășoare în fața publicului filmându-i mai tot timpul de aproape tocmai pentru a-i reduce la condiția umană primară.
„Vă invităm să vă învingeți timiditatea și prejudecățile și să fiți alături de noi, de la ora 20.00, la Librăria St. O. Iosif, pentru proiecția filmului «Ultimul Tango la Paris», spun reprezentanţii Cinematecii Libris, care fac această propunere pentru proiecţia lunii septembrie.

Intrarea este liberă.