Prea multă gargară, prea puține fapte (II)

Reacție rapidă la protestele anti-defrișare n-a avut doar președintele Iohannis (totuși, de ce doar pe Facebook, de când e rețeaua asta canal de comunicare oficială, instituțională?), ci și premierul Ponta. Acompaniat, firește, de alți fruntași pesediști. Ca o paranteză, sunt persoane care suspectează foarte tare PSD că, dacă n-o fi fost chiar inspiratorul manifestațiilor de sâmbătă, o mână de ajutor tot a dat, pentru a lovi în Sfinxul de la Cotroceni, care a descoperit abia cu ocazia protestului că defrișările ilegale reprezintă „o gravă problemă”. Paranteză închisă.

De altfel, un prim semnal al acestei bătălii surde între palate pentru a prelua tema l-a dat ministrul Mediului, d-na Gavrilescu Grațiela, care l-a acuzat, cam fără grație, pe dl. Iohannis că, prin obiecțiile acestuia la noul Cod Silvic, este „pe aceeași linie” cu parlamentari ai opoziției, cu „anumite persoane fizice sau poate și ONG” și „nu în ultimul rând și firma Holzindustrie susține tot aceleași elemente”. A doua zi după protest, Guvernul a și sesizat DNA cu privire la săvârșirea a 52 de posibile fapte penale în perioada 16.03.2009 – 31.12. 2012, constatate de corpul de control al actualului premier, în urma unor verificări la doar câteva direcții silvice din țară. 

Cum ar veni, Iohannis e omul austriecilor care ne taie pădurile, în vreme ce Guvernul și PSD sunt, să zic așa, apărătorii neclintiți ai râului și ramului, sunt stânci de granit în fața năvălitorilor care ne pustiesc țara. Numai că…

Numai că ordonanța prin care statul român a dat liber austriecilor să încheie contracte pe termen lung (pe câte 10 ani, de pildă) cu Regia Națională a Pădurilor „Romsilva” și cu direcțiile silvice (ca fapt divers, actul normativ este denumit de cei din branșă chiar „Ordonanța Holzindustrie”)  și, practic, să intre în păduri mai ceva decât la ei acasă – că acolo nu li se permite – și să aleagă lemnul de tăiat, a fost emisă pe vremea unei guvernări PSD și este semnată de premierul de atunci, Adrian Năstase (cel ce ne-a procopsit și cu alte afaceri-beton, gen Bechtel). Încă un amănunt: știți cine era pe atunci șeful Corpului de control al premierului? Un tânăr pe nume Victor (și Viorel, dacă țineți neapărat) Ponta! 

Mai departe: dl. Ponta este premier al României din 7 mai 2012. Suntem în luna mai a anului 2015. Au trecut vreo 13 ani de la emiterea ordonanței cu pricina și doi ani plus câteva luni de la faptele pe care abia acum, după ce subiectul s-a inflamat, Guvernul le-a sesizat Direcției Naționale Anticorupție. De ce până acum s-a pus batista pe țambal? Păi, eu știu? Întrebați-l pe dl. Ponta! Și ar mai putea fi întrebat ceva premierul: de ce, în timp ce se declară mare apărător al pădurilor, îl menține la șefia Romsilva pe un ins trimis în judecată de DNA, sub acuzațiile de abuz în serviciu și sprijinire a unui grup infracțional, în dosarul retrocedărilor de păduri, în care „actori” mai sunt Viorel Hrebenciuc, Ilie Sârbu, Ioan Adam și alți câțiva?     

Ei, și în vreme ce continuă duelul acesta verbal între palate și gargara populistă care ni se oferă nouă, simplilor cetățeni, caravana lemnului trece. Se taie în disperare, se distrug ecosisteme întregi, cu extrem de grave consecințe pe termen lung, iar lemnul procesat foarte puțin ia calea străinătății. Iată ce spune un român, patron al unei mici fabrici de mobilă: „Ne este foarte greu să înțelegem cum li s-a permis acestor concerne străine să ajungă la lemn mai ușor decât noi, li s-au făcut atâtea facilități, ținând cont că acestea nu îl valorifică superior. Doar îl vând aproape în fază brută, fac doar niște faze elementare de prelucrare. Acest lemn pleacă din țară la o valoarea extraordinar de mică și România nu câștigă nimic. Iar eu am ajuns să cumpăr materie primă din afara țării”. Asta-i treaba, de fapt!