Nu vă mai jertfiți atât, d-lor guvernanți!

Sunt sigur că vi s-a întâmplat și Dvs. să auziți, la finalul unui meci de nici două parale, câte-un fotbalist de duzină declarând că „ne-am dat viața pe teren”. De obicei, după declarații din acestea, cei care „și-au dat viața” se duc bine-mersi într-un club de fițe, pentru a sărbători până spre dimineață sacrificiul…

Ei, cam în aceeași categorie se înscrie și declarația de ieri a premierului Victor Ponta. Invitat, alături de câțiva miniștri și alți oficiali, la un forum pe tema noilor linii de finanțare cu fonduri europene în perioada 2015-2020, domnia sa n-a vorbit pur și simplu, ci – conform site-ului Guvernului – a  ținut o „alocuțiune”. Una în care, la un moment dat, a afirmat că noul ministru al Fondurilor Europene „dacă ar fi șef de autoritate de management, ar câștiga mult mai mult decât fiind ministru, cel puțin dublu”. „De trei ori mai mult”, a tresărit cel vizat. „De trei ori” – a continuat premierul. „Dar domnia sa, vrând să lucreze pentru binele țării și jertfindu-se, ca toți cei aici de față, pentru binele public… noi nu vrem salarii, noi vrem doar să lucrăm”.

Aha! Deci asta fac în realitate cei de la Guvern, se jertfesc, își dau viața pe teren! Și nu vor, dom’le, salarii, sunt în stare să guverneze și gratis, doar să fie lăsați, săracii, să se jertfească în liniște și pace. Mulțumim, d-le Ponta, că ne-ați luminat în sfârșit, altfel cine știe ce eram în stare să credem, cu ce impresie greșită trăiam. 

Dar poate că nu de „jertfă” din aceasta este nevoie, v-ați gândit? Poate este mult mai indicat ca miniștrii, secretarii de stat, funcționarii guvernamentali de rang mai mare sau mai mic să conștientizeze de-adevăratelea, nu doar din vârful buzelor, cu diverse ocazii când au auditoriu, că sunt în serviciu public, nu stăpâni de moșie sau vechili în slujba unui șef politic. Poate că ar fi mai bine ca mulți dintre cei ce se „jertfesc” astăzi și care și-au dobândit funcțiile grație în primul rând nu calităților profesionale, ci carnetului de partid sau/și relațiilor cu puternicii zilei, să meargă frumușel pe la casele lor și să fie înlocuiți cu oameni care chiar se pricep la ceea ce trebuie să facă, trăiesc în lumea reală, nu în aceea a hârtiilor și a ușilor capitonate, au valori și principii care le ghidează viața și nu privesc cetățeanul ca pe o insectă deranjantă sau ca pe o vacă de muls. Acești oameni, da, sunt convins că ar merita salarii și de zece ori mai mari decât sunt în prezent. Dar le-ar merita! 

Cât despre marea reușită cu fondurile europene, aș avea eu – și sunt convins că nu doar eu – multe de zis, începând de la birocrația ucigătoare, arbitrariul care guvernează evaluările, schimbarea regulilor în timpul jocului și întârzierea decontărilor, care i-a băgat pe mulți în faliment. Dar las pe altă dată.