Desființați Ministerul Culturii! (III)

Întrebam ieri – evident, retoric – ce păzește, oare, Ministerul Culturii în vreme ce zeci, poate sute de vestigii, multe dintre ele declarate monumente istorice, se degradează ba chiar sunt distruse? Nu se vede urma aplicării vreunei strategii coerente de protejare, restaurare, conservare, punere în valoare și promovare a patrimoniului istoric. 

Știu prima scuză, că a mai fost invocată de multe ori și de cei care au ocupat biroul de ministru al Culturii, și de diverși funcționari din minister, și de cei de pe la direcțiile județene de Cultură: legislația în materie de retrocedări a făcut ca inclusiv monumente istorice de clasă A să fie restituite foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, astfel încât Ministerul Culturii nu mai poate face nimic. Scuza asta nu ține. Mai întâi, că există monumente și alte clădiri de importanță istorică aflate în proprietatea statului care au ajuns ruine. Cu ele cum rămâne? În al doilea rând, dacă legile din acest domeniu sunt proaste, de ce n-a făcut Ministerul Culturii un proiect de modificare a lor, de natură a salva aceste părți ale istoriei noastre și de ce nu s-a bătut pentru adoptarea acestuia? Că suport popular ar fi avut, fără doar și poate. Dacă mă întrebați pe mine, eu, unul aș fi mers până la a interzice restituirea în natură a monumentelor fie ele de arheologie, de arhitectură, de for public, memoriale sau naturale, cu riscul de a supăra niște oameni. Or, în loc de a face vreun asemenea demers, Ministerul Culturii se arată dezinteresat până și atunci când proprietarii  cărora li s-au retrocedat monumente i le oferă spre cumpărare, la prețuri corecte, declinând propunerea de a-și exercita dreptul de preemțiune. Plus de asta, oare să n-aibă absolut nici o responsabilitate și nici o apăsare ministerul chiar dacă monumentele nu mai sunt în proprietatea statului?  

Așa stând lucrurile, ce preocupări mai importante au cei din Ministerul Culturii? Păi, au, că-s oameni ocupați. De pildă, să cheltuie bani plătind o firmă privată să-i păzească. De cine, doamnelor și domnilor? Sau să cheltuie alți bani pentru un contract prin care tot o firmă privată să le asigure servicii de pompieri! Cu mare frică-n sân trebuie să trăiască onorabilii mahări peste Cultură: ba că s-ar putea să-i atace oarecine, ba că ar putea să ia foc… Nu m-aș mira deloc ca mâine-poimâine să cheltuie alți bani pe vreun contact de intervenție în caz de tsunami sau de căderi ale meteoriților. În rest, n-au fonduri, săracii. Abia le mai rămân cât să achiziționeze „servicii de transport aerian” și „servicii de întreținere  plante de interior”…

Sincer, decât cu așa Minister al Culturii, mai bine lipsă. Desființați-l! Nu numai că n-ar fi nici măcar pagubă-n ciuperci, dar s-ar economisi o grămadă de bani.