Desființați Ministerul Culturii! (I)

Într-o localitate de nici 3.000 de locuitori din Quebec există o clădire veche, de dimensiuni mai degrabă modeste, din lemn, ce adăpostește un muzeu al brânzei. De fapt, este fostul… cum să-i zic… fostul atelier sau fosta făbricuță a unei familii de brânzari, care și-a ridicat alături una mai modernă. Înăuntru, eu, unul, n-am prea avut lucruri interesante de văzut. Cu toate astea, parcarea era plină de autoturisme, microbuze și autocare, iar turiștii se îmbulzeau să plătească bilet pentru privilegiul de a admira câteva coveți, jgheaburi, strecurători de diverse dimensiuni și niște bucăți de gips ce voiau să înfățișeze „brânza de altădată”.  

În România, conacul marelui om politic Iuliu Maniu se dărâmă, iar autoritățile n-au făcut decât să aștepte să ajungă în starea asta pentru a declara clădirea pericol public. Conacul ridicat, la mijlocul secolului al XVIII-lea, de contele Jozef von Brukenthal la Sâmbăta, aflat – împreună cu herghelia de cai lipițani – în proprietatea statului român, a fost declarat monument de arhitectură doar pentru a fi lăsat, de mulți ani, în ruină. N-am trecut recent pe acolo, dar după cum arăta ultima dată, nu m-aș mira foarte tare să aflu că s-a dărâmat. Și ce obiectiv turistic ar putea fi acolo, având herghelia și conacul laolaltă, ambele puse la punct, cu un marketing deștept, care să ofere nu doar vizitare, ci și cazare, și programe ecvestre! Ar ridica toată zona aceea. Dar unde nu e interes, primează leit-motivul „nu-s bani”. Că asta e tragedia României: nu-s bani, dar se fură enorm și se cheltuie imens pe tot soiul de urâțenii și aiureli. 

Alt monument istoric, vestita Culă Greceanu, de la Măldărești, una dintre clădirile-simbol ale istoriei noastre, ridicată în vremea lui Mihai Viteazul și care și-a păstrat exteriorul neschimbat de atunci, a fost retrocedată în 2007. În 2008, proprietarii au agreat s-o închirieze autorităților județene, însă în 2012 acestea au „uitat” sistematic să plătească chiria (probabil tot „nu-s bani”…), așa încât deținătorii au decis s-o scoată la vânzare. Cum statul are drept de preemțiune, i-a fost ofertată Ministerului Culturii, pentru 400.000 de euro. Cam 10% din valoarea unui studiu de fezabilitate inutil pentru o bucată de autostradă care nu s-a construit nici la aproape un deceniu de la efectuarea acelui studiu. Ce-a făcut Ministerul Culturii? Păi, Ministerul Culturii a binevoit să-și decline interesul de a exercita dreptul de preemțiune. La fel a procedat și în cazul Castelului Teleki, din Dumbrăvioara, una dintre cele mai frumoase reședințe baroce din Transilvania.

(continuare în numărul viitor)