Frăția urzicilor (III)

Agresivitatea aceasta a statului împotriva cetățeanului – fie el persoană fizică, fie mic întreprinzător –  generează în societate o stare de teamă amestecată cu multă frustrare. Această stare socială nu este proprie unui stat democratic, ci unuia cu regim autoritar. Într-o democrație, cetățenii onești nu se tem de instituțiile statului, deoarece acestea funcționează datorită lui și lucrează pentru el, nu sunt îndreptate împotriva sa. Și chiar dacă contribuabilul greșește o dată, statul nu se repede să-l facă una cu pământul, ci îi atrage atenția, îl îndrumă, astfel încât să nu mai greșească. Face o legislație clară, logică, corelată, de natură a preveni erorile, de a încuraja contribuabilul, nu de a-l descuraja. 

În schimb, în România, din nefericire, instituțiile statului sunt trimise la vânătoare de cetățeni, cu scopul de a-i ține în stres, de a le lua cât mai mulți bani și chiar de a-i lăsa în imposibilitate de a-și asigura cele necesare traiului, prin muncă cinstită. Fiindcă la asta se ajunge atunci când nu doar amendezi cu mii de euro, ci și închizi, pentru o greșeală de 50 de lei a unei vânzătoare, o firmă cu câteva sute de angajați. Sau un mic magazin care asigură subzistența a două-trei familii. Nu rezolvi nimic, dimpotrivă, creezi probleme și acelor oameni, și statului.  Fiindcă, procedând astfel, statul se privează pe el însuși de veniturile pe care cei vânați i le aduceau; venituri deloc mici, având în vedere puzderia de taxe, impozite și alte contribuții puse în cârca angajatului și angajatorului. În cazul de mai sus, firma aceea a plătit anul trecut statului român aproximativ 2 milioane de euro.  Iar statul îi rupe gâtul pentru că lipseau 50 de lei dintr-o casă de marcat… 

Întrebat despre ofensiva asta, premierul Ponta n-a găsit altceva de răspuns decât că „există o frăție a evazioniștilor” (deși în unele cazuri mediatizate recent nu era vorba despre evaziune) și că domnia sa nu stă de vorbă cu ziariștii ai căror patroni au datorii la stat. Halal aroganță! Mai bine apleca, fie și puțin, capul și tăcea. Ce să zic, frăția bătrânicilor culegătoare de urzici!  Sau frăția chelnerilor și a casierelor de magazin! Iată marii dușmani ai țării, ai Guvernului și ai bugetului! Cât despre ziariști, dl. Ponta nu înțelege nici acum, deși e de-atâta vreme în politica înaltă, rolul presei. Sau se preface a nu-l înțelege, amestecând merele cu perele și dând deoparte atât dreptul publicului de a fi cât mai bine informat, cât și obligația transparenței guvernamentale. Încă o observație aici, pe care mai mulți dintre noi au făcut-o aproape automat: dacă vine vorba despre datorii, nici Guvernul nu stă deloc bine: de mulți ani bugetul de stat este pe deficit, chestiune la care se adaugă numeroasele datorii bănești și constituționale pe care le are față de cetățeni și mediul de afaceri. Așa încât cine ar trebui să fie primul care să reducă sonorul?