Tribul de vânători-culegători

Mulțumită unui vajnic deputat, am aflat până la urmă marele secret al devenirii politicianului mioritic. Iată ce file din istoria umanității ne-a destăinuit, în acest sens, anonimul, până acum, parlamentar PSD Viorel Dragomir: „Omul a fost prima dată vânător, apoi agricultor și în final a devenit și politician”. Cum ar veni, politicienii nației sunt un soi de trib de vânători-culegători (primul stadiu al agriculturii). Iar asta ne-o spune chiar unul dintre ei, așadar, n-avem motive să nu-l credem. Mai ales când putem constata cu câtă înverșunare vânează voturi, funcții și influență, ca și cu câtă acribie culeg beneficiile acestora.  

Monumentala declarație pe care am citat-o a fost comisă (că alt cuvânt mai potrivit nu găsesc acum) de la tribuna Camerei Deputaților, cu ocazia dezbaterilor la un proiect de modificare a Legii vânătorii. Că asta era prioritatea zero a României, în rest le rezolvase Parlamentul pe toate. Las’ să zacă în fișete, câte 5-8-10 ani, alte proiecte de legi, că dacă au stat atât mai pot aștepta. Pe când Legea vânătorii nu, fiindcă, se știe, atunci când se-mbracă în verde și își pune pușca la spate, politicianul român se simte și el mai bărbat… Și își amintește de strămoșii lui din grotele Comunei primitive. Nu-i vorbă, și-ar putea aminti de condițiile de-atunci și dacă s-ar încumeta să viziteze unele sate din România anului de grație 2015, dar asta e deja altă discuție.

Deputatul pe care declarația despre politicianul vânător-culegător l-a scos din anonimat n-a fost, însă, singurul cugetător abisal din forul legislativ. Iată alte mostre de înțelepciune deputățească, din partea unor mari pușcași ai nației: „Ceea ce practică vânătorul în pădure este controlul biodiversității”; „multe specii de vânat există astăzi numai datorită protecției date de vânători, fiindcă vânătorul este un principal factor de protejare a vânatului”; „vânătoarea înseamnă foșnet de pădure și goana după vânat, dar mai mult foșnet de pădure” (vaaai, ce poetic! – n.m.); „forma care va fi adoptată va duce la o protecție eficientă și reală a faunei cinegetice”; „este o lege a conviețuirii tagmei vânătorilor cu cei care nu sunt vânători”; „interesul și pasiunea (dar mai curând interesul -n.m.) au prins grai juridic, aducând în plen un act normativ echilibrat, bine construit”.

Aș mai putea cita, însă simt că-mi dau lacrimile: ce s-ar face fauna României fără politicienii-vânători care o protejează? Despre cât de „echilibrat” și „bine construit” este „actul normativ” – cu o ocazie viitoare.