„Pensii de ghetou” pentru romii care au muncit voluntar în lagărele din Transnistria

Puși pe jar de autointitulatul rege al romilor, Dorin Cioabă, care a anunțat că face demersuri pentru ca urmașii celor deportați în Transnistria în urmă cu 70 de ani să primească din partea Germaniei pensii lunare în valoare de 200 de euro, plus 20.000 de euro, retroactiv pe ultimii opt ani, etnicii au început să asalteze instituțiile statului român. 

Cioabă a susținut că,  în calitate de președinte a Uniunii Internaționale a Romilor (nu de rege), a angajat avocați și că negociază cu autoritățile germane, astfel încât mii de urmași ai romilor deportați în Transnistria să poată beneficia de pensiile de la statul german. Potrivit acestuia, deja 60 de romi din România, deportați în Transnistria, au încasat începând din noiembrie 2014 pensii lunare de 200 de euro, plus 20.000 de euro aferenți plății pensiei de supraviețuitor pentru ultimii opt ani. „Noi am primit în jur de 6.000 de dosare până acum. Procesul este în plină desfășurare, pentru că vin zilnic sute de oameni la sediul Casei Regale (Cioabă n.r.) și depun aceste dosare. (…) Problema este că cei 6.000 nu sunt supraviețuitorii, ci sunt moștenitorii și ei au adus aceste dosare, au adus certificatele de deces ale părinților cu dovezi că au fost în Transnistria, solicitând statului german să le înlesnească, să facă o modificare a legii (…) în sensul de a le aproba acestora să încaseze pensia de urmaș. (…) Probabil și la un tribunal vom cere această modificare”, afirma Dorin Cioabă.

Acesta și-a trimis delegați prin țară, care să-i informeze pe romi de această „oportunitate” și să strângă dosare. Unul dintre acești delegați, care nu știa prea multe, totuși, despre proceduri și acte ori despre istoria acestei deportări, ne-a contactat și pe noi la redacție, pentru a ne ruga „să dăm un anunț”, după care nu a mai răspuns nici la apeluri, nici la mesaje. 

Ulterior, Ambasada Republicii Federale Germania a emis un comunicat privind dreptul la pensie ce derivă dintr-o activitate de muncă desfășurată într-un ghetou și a apelat la Agenția Națională pentru Romi (ANR) pentru a disemina informația, iar la Brașov informațiile au ajuns prin intermediului Biroului Județean pentru Romi din cadrul Prefecturii Brașov. Astfel, procedurile legale și condițiile aplicabile în acest caz sunt stabilite în România de către Ambasada RFG, iar ANR acordă sprijină logistic gratuit și cu informații pentru depunerea dosarelor persoanelor care sunt eligibile, potrivit legii germane.

Este vorba despre o lege din Germania intrată în vigoare în 1.07.1997, conform căreia cei care au desfășurat o activitate de muncă într-un ghetou în timpul regimului național-socialist din Germania, în perioada 1933-1945, sunt îndreptățiți, în anumite condiții, la o pensie, așa-zisă „pensie de ghetou”. Această lege a suferit modificări în 2014, astfel încât, acum, sunt luate în calcul și ghetouri amplasate „în zona de influență național-socialistă”, ca de pildă cele pe teritoriul național al României din acea perioadă (Transnistria). 

Doar deportații sau consorții 

Nu este vorba despre despăgubiri propriu-zise, ci despre o formă de pensie, iar pentru pensia „de gehtou” oferită de statul german, condițiile sunt speciale: romii trebuie să fi fost deportați în Transnistria (se dovedește cu un document de la Arhivele Statului sau declarație dată în fața notarului, unde să prezinte cu amănunte unde a fost deportat, unde a muncit, de ce a muncit, ce a muncit, cu cine a mai fost acolo etc.); să fie încă în viață (în ciuda zvonurilor lansate în ultima perioadă, fiii / fiicele, nepoții etc. nu sunt eligibili pentru a solicita drepturile de pensie ale defuncților). Singurii urmași care pot primi jumătate din dreptul supraviețuitorului sunt văduvul/văduva, cu condiția să fi fost căsătoriți legal (ceea ce, din păcate, adeseori, nu este cazul foștilor nomazi); să fi muncit voluntar în Transnistria. Cei care au muncit forțat nu sunt eligibili (se presupune că au fost deja despăgubiți prin banii oferiți de OIM-Geneva – programul pentru muncă forțată). Se consideră că dacă ai muncit pentru mâncare, haine etc, ai fost plătit, așadar ești eligibil(ă) pentru această pensie oferită de statul german. – cu cât supraviețuitorul / supraviețuitoarea se află la o vârstă mai înaintată (era mai mare în Transnistria, deci capabil(ă) să muncească), cu atât șansele lui/ei de a beneficia de aceasta pensie sunt mai mari; – o altă condiție importantă, ca în cazul oricărei pensii, solicitantul/solicitanta trebuie să demonstreze o perioadă minimă de muncă, cel puțin 60 de luni (cinci ani) de muncă / de asigurare.  Asigurările de pensii germane acceptă ca perioada de deportare de până la doi-trei ani din Transnistria să fie considerată perioadă de muncă (1942-1944, uneori chiar 1945). Dar solicitanții trebuie să demonstreze că au efectuat restul până la 60 de luni. Fiecare supraviețuitor va trebui sa posede documente care să ateste că îndeplinesc și această condiție (ideal ar fi să aibă decizia Casei de Pensii, dar, în lipsa acesteia, este posibil să fie acceptate și copii ale cărților de muncă, autorizații de practicare a meșteșugului etc.)