România mai are mult până la digitalizarea patrimoniului cultural

În plus, bibliotecarii și muzeografii sunt încă reticenți la deschiderea datelor din domeniul culturii, simțind nevoia să le protejeze, ca și cum ar fi personale, nu publice.

Biblioteca Județeană George Barițiu Brașov a găzduit vineri întâlnirea dintre reprezentanții Fundației pentru o societate deschisă și Asociației MetruCub Resurse pentru cultură cu specialiștii din diferite instituții de memorie și patrimoniu:din bibliotecile județene Brașov și Sibiu, de la bibliotecile publice din județ (Moieciu, Prejmer, Râșnov, Săcele și Tărlungeni), Arhivele Naționale Direcția Județeană Brașov, Muzeul de Istorie Brașov, Muzeul Casa Mureșenilor și Muzeul ASTRA Sibiu. Invitații Ovidiu Voicu, Bianca Floarea și Raluca Pop au explicat ce înseamnă date deschise, legislația ce guvernează domeniul, inițiativele de politici publice, dând exemple din domeniul culturii pe plan internațional, de pildă British Library și Rijksmuseum, ca și impactul avut de deschiderea datelor către public. S-au dezbătut diverse probleme legate de strategii și directive, de stadiul digitalizării patrimoniului și accesibilizării lui în România, despre avantajele și dezavantajele deschiderii datelor. 

Reticență față de deschiderea datelor

Dezbaterea a fost animată, bibliotecarii și muzeografii au adus exemple interesante din munca și experiența lor, atât negative cât și pozitive. Reprezentantul Arhivelor a subliniat etapele prin care vor trece – accesibilizarea fondurilor și colecțiilor (inventare și regeste – repertorii, rezumate ale documentelor, date în ordine cronologică la volumele de documente, bibliografii etc.), selecția materialelor de digitalizat și descrierea lor, în sfârșit scanarea lor. Bibliotecarilor locali li s-a oferit exemplul proiectelor de istorie locală, pentru a mobiliza comunitatea și a colecta arhivele locale. Din discuții s-a putut observa că atitudinea generală a bibliotecilor și mai ales a muzeelor este de  reticență față de deschiderea datelor, tendința fiind de a considera informațiile ca fiind personale și nu publice, oamenii resimțind necesitatea de a le proteja pentru a nu deveni din ale lor ale noastre, ale tuturor. Pe de altă parte, s-a conturat ideea că deschiderea datelor nu contribuie numai la susținerea dezvoltării locale, a economiei și a sectorului industriilor creative, dar și la animarea socio-culturală a comunității, la crearea unei legături interactive între instituții și publicul lor, la mobilizarea și fidelizarea comunității în jurul patrimoniului propriu și față de instituții. În final, remarcându-se corect că România a făcut puțin în domeniul digitalizării patrimoniului, prin urmare este prematur să vorbim de deschiderea datelor culturale, s-a afirmat că aceasta poate fi o oportunitate, întrucât se vor implementa programe de digitalizare în format deschis direct, nemaifiind obligați la transformarea datelor din format închis într-un format nou, de tip Open Source.